Fost-ai lele când ai fost !

Emile,
Bănuiesc faptul că în acest catren ai vrut să realizezi o poantă bazându-te pe dublul înțeles al cuvântului \"vie\". Din câte știu eu, în general, în astfel de cazuri, cititorul, datorită modului cum se face expunerea temei se gândește la un sens al cuvântului și... surpriză, în ultimul vers descoperă că, de fapt, autorul se gândea la un cu totul alt sens. Da, dar acest polisemantism trebuie să fie \"acoperit\" de realitate în contextul respectiv, adică ambele ipostaze în care se folosește cuvântul în catren trebuie să fie veridice. În cazul de față, nu prea este cazul (bunica face struguri?). Să recunoaștem, însă că asemenea glumițe (unii le categorisesc ca fiind tot un fel de bancuri seci) se mai folosesc în umorul oral, dar la epigrame, în opinia mea, nu merg. Nici paralela între pomi și bunică nu mi se pare prea reușită, nici primul vers (de ce \"cu mândrie?). Totuși, nu dispera, timp este, subiecte se mai găsesc...
Spor la treabă și inspirație!
Cornel
Cornel