Ion si Maria

Urmarind traseele sinuoase ale sitului am ajuns din link in link si la aceasta balada urbana de o rara forta si expresivitate.

Atmosfera demareaza aparent idilic, desi tensiunea erotica din subtext deja insinueaza tentacule telurice:

Ion si cu Maria de-o vreme se iubeau
in fiecare noapte o poezie isi dedicau
Se srutau timid pe obrajori
Si adormeau cuminti prinsi de fiori

Realizam in strofa a doua ca avem de a face doar cu vestigii ale romantismului, cei doi eroi sunt deja pregatiti sa marseze in etosul contemporan. Falsa naivitate a protagonistilor este endemica societatii, \"Parazitii\" ofera un weltanschauung legitim, acceptat instantaneu si cu abandon:

Dar intr-o zi Ion rau se mai supara
Ascultand \"Parazitii\" in mintea-i se ivira
Mai multe feluri de a o pedepsi pe Ea
Si se gandea ca la noapte le va aplica
...
Iar cand Maria lui acasa sosi
Fioros Ion pe patul negru o tranti
Si deasupra fetei speriate se napusti

Apoi avem o revelatie inca mai profunda, \"victima\" agresiunii de sorginte culturala devine complice benevol:

Dar ea zambind cu strengarie
Zise-n sinea-i : Hm, mai sa fie
Nu credeam sa am asa o bucurie

Vedem aici nici mai mult nici mai putin decat reconstituirea unei scene demiurgice: Catalin si Catalina isi urmeaza destinul mundan in vreme ce Hyperion, inocenta primara (poezie, obrajori, fiori) ramane abandonat pe raftul amintirilor. Muzica Parazitilor ritmeaza triumfal mersul inainte al progresului.

Putem vedea si in alte lucrari ca autoarea si-a asumat in profunzime aceasta postura ambigua:

\"E placut sa te afli in treaba, in special atunci cand nu ai efectiv nici o treaba.\" - pauza de masa

\"Ma persiflez si rad isteric de mine cu mine... E bine!\" - Aiurea

\"the words of the prophets/ Are written on the subway walls\" - Simon & Garfunkel

Nicolae multumesc frumos de mesaj. E prima data cand cineva imi analizeaza un text intr-o astfel de maniera. Multumesc si pentru vizita si scuze ca din lipsa de timp pentru calculator raspund greu si atat de scurt. Numai bine, Nicolae!