Si totusi ...

Sunt și oameni care nu pot fi iubiți

iar asta nu pentru că nu s-ar găsi cine să o facă

ci pentru că nu se plac ei înșiși

părându-li-se absurd să fie iubiți pentru ceea ce sunt

uneori oglinzile interioare sunt viciate sau expirate,

arătând doar ceea ce se știe deja

depășite, pentru că nu mai pot reflecta frumosul

oricât de mic ar fi el

plus, le mai lipsește și magia, adică puterea aceea de a arăta alternative

Nimeni, dar nimeni, nu poate fi eliberat de sine

în contra propriei sale voințe

Nimeni, dar nimeni, nici chiar Dumnezeu nu poate elibera

pe cineva care nu își dorește asta

Astfel că nimeni nu poate fi iubit contra voinței proprii de a nu fi iubit

ceea ce adesea face loc prostiei

altfel nu înțeleg mulțimea proștilor din lume

decât prin punerea pe seama impotenței

de a se accepta și iubi pe sine

pe alții

a incapacității de a se schimba

de a deveni mai buni

Ce doriți, doamnă, pentru dragostea dumneavoastră?

Blândețe, domnule, blândețe și liniște

Nu știți că așa scrie prin cărți

dacă ți-ai găsit sufletul care să te odihnească, atunci ai găsit și mântuirea?

Scump, doamnă, scump!

Și cum să nu fie scump dacă e rar?!

Mai des găsești răutate, scârbă, minciună, bârfe și din astea, mărtfuri cu e-uri spirituale,

îmbâcsite de întuneric, fum, putregai.

Poate de asta în ultima vreme nu-mi mai place să merg la cumpărături.

Și totuși ...

Dacă eram Moliere poate stăteam toată ziua la mall.