– De ce ne-ai adus în cimitir?
– Ați vrut să vedeți lumea. Priviți!
E lumea în cea mai pură formă.
O viață scurtă, seacă și diformă
plină de chin – și în final muriți.
Vă ofiliți ca floarea
- Cred ca am pierdut ceva important. Nu stiu ce, dar simt un gol in mine, de parca m-as afla pe marginea balconului, la etajul douazeci.
- De cand simti asta?
- Nu stiu. La inceput numaram orele,
Banalitati ce plang timid
In valuri line de cristal
Al vietii sanctuar morbid
Si-al nemuririi vis fatal
Idei uitate intr-o lada
A carei cheie s-a pierdut
A mortii dulce promenada
Din care
Am început să te ascult. Mi se părea că exagerezi, dar că ești disperat dupa audiență. Trecuseră zile de când nu mai vorbisei, în așteptarea unui suflet demn de a-ți împărtăși durerea. M-am așezat pe
