Am început să te ascult. Mi se părea că exagerezi, dar că ești disperat dupa audiență. Trecuseră zile de când nu mai vorbisei, în așteptarea unui suflet demn de a-ți împărtăși durerea. M-am așezat pe
– De ce ne-ai adus în cimitir?
– Ați vrut să vedeți lumea. Priviți!
E lumea în cea mai pură formă.
O viață scurtă, seacă și diformă
plină de chin – și în final muriți.
Vă ofiliți ca floarea
Banalitati ce plang timid
In valuri line de cristal
Al vietii sanctuar morbid
Si-al nemuririi vis fatal
Idei uitate intr-o lada
A carei cheie s-a pierdut
A mortii dulce promenada
Din care
- Cred ca am pierdut ceva important. Nu stiu ce, dar simt un gol in mine, de parca m-as afla pe marginea balconului, la etajul douazeci.
- De cand simti asta?
- Nu stiu. La inceput numaram orele,
