Poezie
Cântec lumii
1 min lectură·
Mediu
– De ce ne-ai adus în cimitir?
– Ați vrut să vedeți lumea. Priviți!
E lumea în cea mai pură formă.
O viață scurtă, seacă și diformă
plină de chin – și în final muriți.
Vă ofiliți ca floarea într-un maldăr de gunoi
E greu – așa că vă cuplați câte doi.
Treceți prin viață ca printr-un maraton
Și vă opriți speriați lângă linia de sosire.
Vă priviți inutil, înecați în uimire,
Apoi plângeți, îngenunchind pe beton.
Ați vrea să prelungiți delirul, să trăiți
La începutul morții – minusculi paraziți
Ce rod constant speranța vieții.
Iar când, loviți de strălucirea dimineții
În patul vostru singuri vă treziți,
Râdeți ca proștii. Sunteți fericiți
că vi s-a dat încă o clipă.
Dac-ați ști
C-această clipă-i o beție, poate n-ați mai fi
Ceea ce sunteți: ființe fără perspectivă
Damnați a vă mânca propria colivă!
002247
0