Poezie
Ecaterina cea Mare
2 min lectură·
Mediu
Țarina a-nvățat rusește
De tânără (nemțoaică fiind),
Acum mai bine ea vorbește
Ca rușii care nu se prind.
Ea știe chiar și franțuzește:
Pe la mărețe sindrofii,
Cu Potemkin ce o iubește
Își spun „bonjour, je vous en prie“.
Țarina știe limba greacă,
Pe hărțile de strategie
Ea dete ordin să se treacă
Odessa, veche colonie.
Desigur, știe și nemțește,
Dar limba o vorbește-n taină,
Când dor de casă i-amintește
De codrii cu bătrână faimă.
Destoinic Potemkin o cheamă
Noi cuceririle s-arate,
Țarina, ca o bună mamă,
Blând se coboară din palate.
Într-un faiton de mărgărinte
Pornesc la sud de-mpărăție,
Acolo proaspăt se întinde
Tărâmul zis „Noua Rusie“.
Ci Potemkin în prealabil,
Ca ei pe plac mai mult a-i face,
Gândise-n mod inexplicabil
Întreaga zonă a preface.
Pe drumul lung ce îi petrece
Pusese sate de hârtie,
Privirii drept aievea trece
Întreaga lui butaforie.
Țarina mult se minunează
Gospodăriile când vede,
Cu oameni ce-o ovaționează –
Cartonul lor credibil șede.
Copii voioși, din foi fâșnețe
Îi dau caleștii rotocol,
Cresc primăriile semețe
Din ispisoc de protocol.
Bisericile sunt clădite
Din pagine de carte sfântă,
Spre ceruri par în zbor pornite
Psaltirile ce grav cuvântă.
Bătrânii satului la poartă
Stau adâncind buna gândire,
Îți pare că o mână-i poartă
Într-o eternă răsfoire.
Pe uliți trec trăsuri și care
Ce-s din scrisori pe drum pierdute,
Un semn de carte ți se pare
Durerea omenirii mute.
Mai sunt romane și nuvele
Blând rânduite în căpițe,
Ce-s mai frumoase decât ele?
Mai sunt morminte și troițe...
Iar vaci pictate cu peneluri
Lin ruminează-n veșnic vis,
În ugere poartă cerneluri
Și tușuri pentru manuscris.
Țarina știutor zâmbește:
„O, Potemkin, cât de frumos!“
Dar iată că un vânt pornește
Și scutură vijelios
Întregul paradis de foaie
Și-n raftul cel de sus îl mută,
Rămâne cerul de văpaie
Și câmpul gol, stepa tăcută.
Se teme Potemkin de-osândă
Pentru mirajul ce-a scornit,
Dar când se-ntoarce spre-a lui mândră
Țarină, ea-i de negăsit!
Se poate că și ea fusese
Doar o păpușă de hârtie,
Și vântul aprig o dusese
Unde-a voit, nu se mai știe.
00892
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 346
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 76
- Actualizat
Cum sa citezi
Blesneag Stefan Ionut. “Ecaterina cea Mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/blesneag-stefan-ionut/poezie/14136810/ecaterina-cea-mareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.