Din copacul plin cu stele
Am cules una din ele
Să o pun pe-a noastră cale
Să nu rătăcim la vale.
Să nu treacă veșnicia,
Să ne-nvie alchimia,
Munți să trecem fără teamă,
Marea să ne fie
De m-aș trezi din visare,
Aș realiza că eu nu sunt eu.
Că de fapt, acea parte care se crede “eu”
Este un dușman ascuns bine
Sub papucul personalitații mele.
Deși stă ascuns,
Știe să îmi fure
Cerul din lumea mea e mov,
Cuvântul ce-l rostesc e mov,
Iubirea mea e toată mov
Și lumea viselor e mov.
Se-aud afară triluri mov,
Se-nalță arborii în mov,
Răsare-un soare, și el mov,
Lumina
Boală -a sufletului meu,
Din trecut îl port cu mine,
Stă ascuns în trupul meu,
Face doar ce îi convine.
În orbite este negru
Suflând foc ce-i otrăvit,
Când rânjește e tenebru
Dar se simte
Strada pustie se zbate-n tăcere,
Ploaia se varsă cu multă durere,
Norii apasă cu forță pământul,
Luna se-ascunde, păstrându-și cuvântul.
Oameni aleargă, clădiri se înmoaie,
Un vis pare viața,
BA