Mamele sunt locul unde dragostea
Rasare din pamant,
Si fericirea canta asemenea clopotelor
In onoarea nasterii noastre.
Mamele sunt soarele care straluceste
Pentru viata cerului nostru
E toamna...
Norii gonesc pe deasupra copacilor dezveliti
Ce isi imbratiseaza crengile linistiti.
Zilele zboara precum cuvintele dintr-o carte
In iarba frunzele sunt moarte.
Pe drumul noroit
A sosit toamna. Totul se preface in murmur. Tabloul devine feeric prin consteltaia felinarelor electrice si oglindirea lor in lacuri. O tacere ca in biserica domneste peste intregul cuprins.