Biriuc Otilia

Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă se desfăcuse brusc... Posesorul lui își amintise că traiectoria destinului său ar putea să se deformeze sau chiar să se desprindă de palmă... Și atunci ce

Lasă-mă pe-o margine de apă să simt un început fără miros, fără culoare,fără gust... Lasă-mă să o ating cu talpa plină de nisip să simt cum se dizolvă-n ea... Lasă-mă să o măsor în pași să simt

în ochii tăi trăiește un soare tânăr, proaspăt înflorit... renăscut...altul decât ieri... un soare neclintit, fără amurg ce încălzește soarele celest, luna și stelele... acum e atâta soare pe

Pe jos ziare îngălbenite de toamnă, tu treci grăbit... pășești pe ele... De-o vreme nu-ți mai pasă de mass-media. O eviți pentru că induce în eroare. Ce rău îmi pare! Tocmai trecusem și eu pe

Am fost o lacrimă cu aripi înainte de a fi nor. Da, am fost un nor... aveam doar formă... instabilă, desigur, pentru că eram în permanentă mișcare, în permanentă trecere. Mulți vedeau în mine

Un cerc pare oval sau o dreaptă din profil... Suntem pasionați de tir și nu uităm să tragem în țintă: \"Cercul nu e cerc!\" \"Cercul are identitate falsă!\" \"Se crede perfect și

Tăcute sunt clipele azi. Mor fără întârziere... Un neant infantil și schilod încearcă să le trezească din leșin plîngînd deasupra lor. Prea multe cadavre azi... nu mai sunt lacrimi în

Zaruri aruncate de El, zaruri albe, zaruri de nea... Zaruri aruncate de Lucifer, zaruri negre, zaruri de noroi. Toate ajung pe Pământ- o masă de joc. Suntem o lume de zaruri, o imagine in

Liniște...și ceasul suspină enervant dupa pașii orelor. E o goană insuportabilă între pulsul meu și secundele lui. Victoria e de partea mea... Cît aș dori să se prăbușească ca nisipul în

Timpul parazitează în noi pentru ca suntem vii... Þi-am cedat oxigenul plămînilor mei... l-ai închis într-un recipient și-ai evadat pe lună... erai convins că nu există nici timp

Unele cuvinte fierb doar pe nisipul bolnav de insolație. Numai atunci marea din ele se evaporă lăsîndu-și sarea albastră în care toți văd cerul căzut de sus cu păsările lui solare, lăsîndu-și

Iartă-mă se zbat aripi în mine ca într-o colivie. Iartă-mă se prăbușesc trepte în mine ca într-o mină. Iartă-mă mi-e irisul transparent ca o lentilă. Iartă-mă mi-e surd ecoul ca pe o

S-ar putea să cadă luna. Ei și ce, rămân stelele... S-ar putea să murim cu toții odată. Ei și ce, rămâne Pămîntul... S-ar putea să nu mai putem iubi. Ei și ce, rămâne speranța... S-ar putea să

Mi-ai lăsat pe țărm răvașul de adio... Recitesc a mia oară urmele tale pe nisip, risipite ușor de brize matinale. Revin pe țărm... urmele tale- un rînd nesfîrșit de puncte... Rog marea

Nu-mi place jocul de cărți. Nu pentru că aș pierde de fiecare dată, ci pentru că există cel puțin o carte umilită la disperare, o carte nedorită, dar fără de care jocul nu ar fi posibil. Așii

Milioane de stele - aceeași lumină, doar lumina ruptă de o stea căzătoare nu e aceeași... Zborul ei abisal e proiectat neîntîrziat pe fiece retină de veghe... Vreau să fiu în continuă

Ne dai trei sfere. Unii iși aleg una, alții două, alții patru, iar ultimii rămân cu spațiul dintre ele și sunt fericiți pentru că o sferă se poate roti doar pe ceva la fel de perfect, și

Oamenii știu că totul începe de la un atom. Au știut să-și folosească ochii, încît i-au aflat și dimensiunile aproape nule. Și nulitățile sunt importante pentru oameni. Au știut că totul,

E întuneric și rece în celulă... Umbra gratiilor îmi frînge trupul. Lampa se sparse ieri și lumina zace răvășită printre cioburi... Ecoul pașilor de înger îmi mai vibrează în timpane. Miroase

Suntem orbi-așa ne naștem toți... Un orb nevăzator nu e mai nefericit decît altul văzător. El crede în nimicurile celor văzători: lumină, cer, pămînt, oameni... Le visează abstract, le