Poezie
Odă facultății
colegilor si profesorilor mei
1 min lectură·
Mediu
Trecut-au ani de facultate,
Noi contemplând la nemurire,
Visând fără doar și poate
La ziua de absolvire.
Și s-au dus profi, laboratoare
Sesiuni, teste, seminarii
Și mi-au rămas ca niște carii
Două restanțe...le iau oare ?
Am stat în amfiteatre mari
În primul an chiar au fost pline
Studenți din ce în ce mai rari,
Venit-au zile mai senine.
Profesori buni, mai duri sau răi,
Mai relaxați, slabi sau frustrați,
În sesiune...toți CÃLÃI !
Dar fără curte sau jurați.
Despre colegi, numai de bine.
Deștepți sau leneși, visători,
Au tras de noi de-atâtea ori,
Dar daca nu ei, atunci cine ?
Momente triste sau frumoase
Ce amintiri, ce chefuri, fete!
În zile calde sau ploioase,
Pe toate le-am trăit cu sete.
Și JAP !O palmă peste față,
Parcă am dat într-un perete.
TREZEȘTE-TE ACUM băiete !
Căci vei începe-o nouă viață.
026.742
0
NV