Poezie
Nu esti tu
2 min lectură·
Mediu
Mă întreb de ce-mi ceri
Să fiu eu cel de ieri,
Să fii tu cea de azi
Ce te'mpiedici și cazi
De-un cuvânt nerostit,
Dar gândit și simțit.
Nu aș vrea să te-alung,
Încercând să ajung
Să-ți vorbesc ca atunci,
Tu săgeți să-mi arunci,
Să nu uiți, să nu ierți,
Să rănești, să mă cerți.
Mă întreb ce-ai de zis
Despre ultimul vis,
Ce-am avut despre noi
Doar cu vânturi și ploi.
Despre timpul trecut,
Despre tot ce-am avut.
N-aș putea să te iert,
Tu rămâi corp inert
Înlemnită și rece.
Oare ce se petrece ?
Ieși din șoc și zâmbește
Te sărut. Tu trăiește !
Mă întreb de ce fugi
Răspândind numai rugi,
Către El, Cel de sus
Privitor la apus,
La noi doi egoiști,
Ambii singuri și triști.
Nu aș vrea să trăiesc
Pretinzând că iubesc.
Să zâmbesc fals mereu,
Pentru tine sunt eu.
Tu mă știi, nu de ieri.
Vrei? Îți dau tot ce-mi ceri.
Mă întreb de ce crezi,
Tot ce-ți spune dar vezi
Că nu ești și te minți
Că trăiești printre sfinți.
Nu greșești tu de fel,
Ești perfectă ca el ?
Eu nu pot să accept.
Pot să-ți spun: nu te iert.
Nu veni înapoi,
Nu putem fi NOI doi,
De nu vrei să-mi vorbești,
Să accepți că greșești.
001.737
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bica Marian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 216
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat