bianca marcovici

Da, eu ma referisem la cu totul alta interpretare, poate cea mai autentica, dupa mine, cea a chitaristului Manuel Cubedo si orchestra din Barcelona condusa de Rafael Ferrer!
Iar ca voce nu retin numele, important e ca nu te poti gandi decat la prima dragoste ...

o mica corectare:
Rodrigo \"l-a compus\" tocmai sa nu ne mintim!Sa fugim de impostura!
bianca

Piesa mea favorita, Adagio...Rodrigo cred ca la compus ca partitura pentru chitara, tocmai sa-ti redea simtamintele pe care le-ai pierdut, sa-ti redea curatenia sufleteasca, sa-ti redea firul clar al evidentei, mai ales cand ai gresit in interpretari, mai ales cand te-ai indepartat de ce esti si te inaltza!
Pagina de jurnal cam prea plina. Se putea separa multe din cele de pe marginea plusata a povestii.Dar, puterea muzicii este vazuta de fiecare artist al cuvantului , poate alfel.Amalgamul putea fi pur fara impuritatile doinei, zic eu dar, e numai o sugestie! Eu am auzit partitura si cantata , adica si voce!

Sincere felicitari! Te admir pentru tenacitatea pe care o ai pe toate tarimurile literare! Sper ca exemplare din antologiile \"mostenirea lirica\"
a dramaturgului George Astalos, cel care ne-a tradus in limba franceza, pe noi israelienii care mai locuim in limba romana au fost si ele la stand si, mai sper ca nu a lipsit Nicole Pottier?!
Transmite cele bune din partea mea !

Extraordinar! Vă felicit din toata inima. Un colectiv care aduce la lumină visul oricărui scriitor!
La mulți ani,
sub teiul lui Eminescu!

bianca marcovici din Haifa

\"pentru a lăsa semnele trecerii ei,
a studiului, desigur,
a însușirii unor cunoștințe
pe baza cărora urmează să trăiască aproape ca un bărbat.\"

\"Aproape ca un bărbat\", desigur că spune totul.
Optez pentru prima variantă.Mă miră că n-ai văzut esența !
bianca

Nu esti singur pe lume.Multi nu gandesc ca loana.z adica hana fratu .Uite aici un mare scriitor care ne apara punindu-si numele in joc, Cartarescu, scrie ca Amos Oz al nostru:

Publicat la http://www.jurnalul.ro

Pe la 3-4 ani. Mama imi spune o istorioara. Un evreu isi trimite copilul la un cioban ca sa-l invete o limba romaneasca pura. Dupa cateva luni, bate cineva la usa: \"Sunt eu, ciubanul, ti-am adus cupilul!\". Radeam de pronuntia aceea ciudata. Dar ce era un evreu? Mama n-a stiut sa-mi explice.

Dupa vreo cinci ani. Intre nenumaratele lui bancuri porcoase, de care radeam pentru ca erau pline de cuvinte interzise, Jean de la etajul VII ne-a spus si unul care ne-a nedumerit. La o scoala vine inspectia, profesorul tine o lectie patriotica si un scolar, emotionat, incepe sa planga. \"Cum te cheama, pui de dac?\", il intreaba inspectorul. La care copilul spune: \"Goldenberg!\". N-am inteles de ce trebuia sa radem: era un nume curios, e drept, dar nu cine stie ce amuzant. \"Pai, nu-ntelegeti? Era un evreu!\" Ce era totusi un evreu? \"E unul care se preface ca e roman, isi ia cateodata si nume romanesc ca sa ne pacaleasca, dar el nu e roman ca noi, e jidan si copiii lui sunt tot jidani\", s-a straduit sa ne explice Jean.

15 ani mai tarziu, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, un coleg de generatie deschide Romania literara: \"Ia numarati: uite, chiar pe pagina 2 semneaza un evreu. Pagina 3: doi evrei! Pagina 5: inca doi! Pagina 8...\". L-am intrebat ce vrea sa spuna cu asta. \"Nu fi naiv!\", mi-a raspuns. \"Daca tacem ca niste lasi, le facem jocul. Nu vezi ca se-mping inainte unii pe altii? Nu vezi ca nu mai ai loc de ei?\" A urmat o discutie penibila, in urma careia m-am ridicat si am plecat de la masa.

Multa vreme am crezut in mitul poporului roman, bun, intelept si tolerant, neinclinat spre excese, spre solutii radicale. N-am dus razboaie de cucerire, n-am facut, de-a lungul istoriei, decat sa ne aparam \"saracia si nevoile, si neamul\". Chiar am crezut ca, pana si in timpul dictaturilor de extrema dreapta, noi am refuzat sa trimitem evreii in lagarele de concentrare si i-am tratat mai bine decat alte popoare. Din pacate, si acest mit trebuie sa cada. In ultimul timp, au aparut carti care dezvaluie, spre frustrarea, nefericirea si jena noastra, dimensiunile nebanuite ale antisemitismului romanesc. Fraza faimoasa a Hannei Arendt, din cartea despre procesul lui Eichmann, \"romanii au fost cel mai antisemit popor din Europa\", afirmatia ei ca pana si nazistii germani erau indignati de salbaticia masurilor luate de romani impotriva evreilor incep sa nu ni se mai para atat de nedrepte.

Incetul cu incetul, ni se arata fapte pe care e groaznic sa le privesti in fata: sutele de victime ale pogromului din Iasi, alte sute de victime ale rebeliunii legionare (cu evrei agatati in carligele macelariilor), mii sau zeci de mii de victime asfixiate in vagoane de transport. Intarzierea cu decenii a acordarii cetateniei evreilor, legi antievreiesti mai dure ca oriunde, o multime de organizatii antisemite, de guverne antisemite, de personalitati antisemite. O anticipare cu cateva decenii a \"solutiei finale\", in scrierile unui doctrinar. Un poet national antisemit. Un guru universitar antisemit. Discipolii sai, deveniti mai tarziu personalitati mondiale – facandu-si din antisemitism o profesiune de credinta. Si daca putem sa ne indoim de datele si cifrele din studiile stiintifice – desi de cele mai multe ori n-avem motive s-o facem –, e greu sa te-ndoiesti de marturiile directe de felul \"Jurnalului\" lui Mihail Sebastian, in care asistam la calvarul unui scriitor, din intamplare de origine evreiasca.

In cativa ani, acest om bland si copilaros, lucid si resemnat, se vede dat afara din slujba, din casa, din Societatea Scriitorilor, parasit de cei mai buni prieteni, deposedat prin urmare de umanitate, singura lui \"vina\" fiind una obiectiva, evreitatea lui. Oricat de amar ar fi paharul, trebuie sa-l bem astazi pana la fund: avem datoria sa ne recunoastem vina istorica fata de evreii din Romania. E primul pas spre recastigarea onoarei noastre de popor civilizat, european.

Am crezut si mai multa vreme ca generatia mea si eu insumi am fost scutiti de antisemitism. In definitiv, n-am vazut prea multi evrei la viata noastra. Dar miile de glume, bancuri si aluzii despre evrei cu care am fost bombardati toata adolescenta au lasat urme si in sufletele celor mai curati dintre noi. Au sadit o suspiciune difuza, o obisnuinta de a-l privi pe evreul de langa noi cu un alt fel de privire, ca pe un animal ciudat si potential periculos. Ii explicam succesele prin conspiratia semenilor lui. Ii reprosam ca pe o tradare asumarea evreitatii si ca pe o viclenie asumarea romanitatii. Trebuie sa fie cumplit de greu sa fii evreu, sa simti clipa de clipa povara privirii suspicioase a celorlalti. Azi inteleg bine ca, decat sa-mi fac iluzia ca sunt total liber de antisemitism, e mult mai bine sa caut antisemitismul in cele mai ascunse zone ale mintii mele, sa-l localizez, sa-l inteleg si sa-l izolez. Abia in acest fel voi fi liber de el.

Numiti acest lucru \"corectitudine politica\". Eu il numesc purtare fireasca fata de o fiinta umana sau fata de un grup uman, oricare ar fi el. Nu idealizez pe nimeni: intre evrei sunt genii si ticalosi, ca in orice esantion uman. Andrei Plesu a scris un articol exceptional despre asta. Cred doar ca nu se poate trai asteptandu-te clipa de clipa sa ti se reproseze – chiar si din partea celui mai bun prieten – ca tu personal l-ai rastignit pe Iisus Hristos.
****
cu prietene,
bianca

DEPORTARE , de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 28-05-2006)

Aqua di Gio
scenariu
deportare

de adrian grauenfels din Israel
2006-03-31



(cortina up)
guvernatorul feroviar își suflă bojocii (în foalele
cu cărbuni ce licăreau în cușma nopții)
privirea metalică ca după o bătalie cu un
stol de fluturi (imobilizați pe o copertă)
mături stivuite mocnesc asfaltul pieței.
O femeie cu dinți verzi citea proclamarea
celelalte se culcau între ele cît nu le ajungea plapuma
ma hlizeam la luna înnourată prin lustrul rece al puștii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii gării băntuită de hoți de frumusețe.
te auzeam cum bocăneai în pod săpîndu-ți tinerețea.
Gio își legă disperat de glezne, arta fugii.
(proiector pe copilărie. bach. balerină anorectica plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre.
florile de papirus dădeau prin sâni tineri același lapte. Vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviți eliberați la balcon)
Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venise un curier tatuat cu decorații( parfum aqua)
și zice domnule Gio, pauza de fumat s-a terminat
(intră corul final aici) poftiți în vagoane segnor...


(poezie.ro)



Mi-am permis sa public aceast poem deosebit care anuntza un talent din Israel in site-ul http://romanialibera.com ,
sper ca poetul se va bucura!

DEPORTARE , de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 28-05-2006)

Aqua di Gio
scenariu
deportare

de adrian grauenfels din Israel
2006-03-31



(cortina up)
guvernatorul feroviar își suflă bojocii (în foalele
cu cărbuni ce licăreau în cușma nopții)
privirea metalică ca după o bătalie cu un
stol de fluturi (imobilizați pe o copertă)
mături stivuite mocnesc asfaltul pieței.
O femeie cu dinți verzi citea proclamarea
celelalte se culcau între ele cît nu le ajungea plapuma
ma hlizeam la luna înnourată prin lustrul rece al puștii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii gării băntuită de hoți de frumusețe.
te auzeam cum bocăneai în pod săpîndu-ți tinerețea.
Gio își legă disperat de glezne, arta fugii.
(proiector pe copilărie. bach. balerină anorectica plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre.
florile de papirus dădeau prin sâni tineri același lapte. Vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviți eliberați la balcon)
Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venise un curier tatuat cu decorații( parfum aqua)
și zice domnule Gio, pauza de fumat s-a terminat
(intră corul final aici) poftiți în vagoane segnor...


(poezie.ro)



Mi-am permis sa public aceast poem deosebit care anuntza un talent din Israel in site-ul http://romanialibera.com ,
sper ca poetul se va bucura!

\"înghit pe tăcute
momeala de cireșe\"

Da, promite textul tau!
bianca

Tin sA Ii felicit pe toTi cei care au contribuit la apariTia acestui volum. Este chiar și foarte frumos legat, 330 de pagini constituie o antologie serioasa !
De asemenea, pe cei care au intrat în \"hora\" tiparnitei, prin numele lor si nu numai , mai ales editura Muzeului Literaturii Romane .Multumesc inca odata pentru selectie si redebut dupa aproape 31 de ani !
Am reusit sa primesc doua exemplare.
Semnalul a aparut la \"Minimum\"-Tel Aviv

Bravo și multe succes pe viitor!
Fiind la Marea Moarta intr-un hotel obisnuit de unde expediez e-mailul, imi cer scuze ca nu pot scrie pe romaneste, adica cu diacritice!
Nu sunt acasa, adica la Haifa!

fantasticul -realitate intr-un scenariu demn de Steven Spielberg

Un scenariu demn de Steven Spielberg.Te felicit si pentru gestul tau scriitoricesc. Holocaustul nu trebuie minimalizat nici antisimitismul!
bianca

(corectare)

Un scenariu demn de Steven Spielberg.Te felicit si pentru gestul tau scriitoricesc. Holocaustul nu trebuie minimalizat nici antisimitismul!
bianca

O poezie previzibila cam declamativă.Vremea, trecerea se poate iluziona și altfel. Albul și negru au și nuanțe poetice!Cred ca trebuie încă lucrată poezia chiar daca a fost deja tipărită! Niciodată nu e târziu să scapi de abruptul culorilor seci!
bianca

Mulțumesc că m-am întors acasă... în felul acesta, redebutând după 20 de ani!
Prima dată când am câștigat un concurs la Editura \"Junimnea\" apărând într-o antologie, cu ciclu \"Mari anonimi\" -Invocații, 1985 am așteptat rezultatele citirii manuscriselor, vreo 4 ani! Atunci am sărit în sus de bucurie, atingând cu mâinile tavanul !
Acum m-am cam blazat. Locuiesc încă în limba română, aici unde pâmîntul e roșcat și stelele-s rare.Totuși am prins rădăcini serioase. Haifa e un tărâm la care țin mult precum țin la orașul meu natal, Iași! Aștept și eu câteva cărți disponiblie, unele le voi expedia la revistele care apar la noi, bineânțeles contra cost!
Doresc mult succes la lansarea la apă... a cărții. Voi soarbe un pahar de șampanie la ora prescrisă în invitație, de Șabat!
Sper să nu sughit!
Mult noroc și, Un An Nou, 2006 bun și cu insirație poeților!
Șalom, adică Pace!
bianca