Poezie
pe nisip la Haifa
1 min lectură·
Mediu
Niciodată nu-mi voi căuta
prietenii de-o viață-
Pe timp de pandemie ei
m-au uitat!
Nici un semn discret,
aparent al interesului metaforic de a mă
readuce în memoria lor-
Precum valul care șterge
în fața ochilor mei miopi tot
ce am scris pe nisip...
acum pe malul Mediteranei,
acum când meduzele au ajuns pe țărm!
Bianca
041.993
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- bianca marcovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 56
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
bianca marcovici. “pe nisip la Haifa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-marcovici/poezie/14156129/pe-nisip-la-haifaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
eu... n-o să-i mai caut!
uneori trebuie să explici:
distanța usucă.
semnătură:
bianca
uneori trebuie să explici:
distanța usucă.
semnătură:
bianca
0
prietenul meu, de o viață, indiferent dacă m-a uitat sau nu, eu îl voi căuta mereu. altfel, mi-aș nega ființa.
dacă nu mă caută, dacă s-a schimbat, mă îngrijorez, îl caut, încerc să îl ajut. în nici un caz nu-l voi evita.
pe nisip valul șterge ce am scris, asta este treaba lui. uneori valul este blând și îmi mângâie picioarele, alteori e răscolit de propriile agonii, atunci mă izbește. mă urc pe o stâncă, la adăpost și aștept să-i treacă supărarea, apoi cobor și scriu pe nisip și ne jucăm împreună- eu și valul.
Spor!
dacă nu mă caută, dacă s-a schimbat, mă îngrijorez, îl caut, încerc să îl ajut. în nici un caz nu-l voi evita.
pe nisip valul șterge ce am scris, asta este treaba lui. uneori valul este blând și îmi mângâie picioarele, alteori e răscolit de propriile agonii, atunci mă izbește. mă urc pe o stâncă, la adăpost și aștept să-i treacă supărarea, apoi cobor și scriu pe nisip și ne jucăm împreună- eu și valul.
Spor!
0
Nu am ce să dezbat!
Marea mea nu seamănă cu a ta...
nici măcar stâncile
la orizont sunt dușmanii
îmi închipui că rachetele lor nu ne vor nimeri.
nu mă plâng,
nu mai am timp,
am făcut ce trebuie...
dar familia mea nu e in siguranță.
Marea mea nu seamănă cu a ta...
nici măcar stâncile
la orizont sunt dușmanii
îmi închipui că rachetele lor nu ne vor nimeri.
nu mă plâng,
nu mai am timp,
am făcut ce trebuie...
dar familia mea nu e in siguranță.
0

"Bianca" din final este semnatura sau face parte din text?