Poezii

M-am prelins în prăpastia unei priviri în gol Din sticla ochiului scriu mesaje în Braille, poate așa O justiție declară liber un țărm Cu nisip cântărit de ea, nu de sticlari Pân-atunci

BIBianca Ioniță

0

2

Nu e valul ce e marea Și nici norul ce e zarea. Nu e timpul ce e ceasul Și nici drumul ce e pasul. Nu e zidul ce-i cetatea Și nici doliul ce e moartea. Nu e locul ce e harta Și

BIBianca Ioniță

0

0

Între crivăț și nectarul Buzelor ce se usucă Râde-un strop de primavară Cu lucirile pe ducă. Îndoi-m-aș fără voie Face-te-ai minciună grea Fără bobul de tămâie Am putea trăi, așa. A

BIBianca Ioniță

0

0

Visele fac inhalație cu parfum de tei Ca pentru o moarte a exteriorului Mireasma încăpută în plămânul lor A început să-mi scrie memoriile.

BIBianca Ioniță

0

0

Nord înghețat de vis în căutare de trup Și dinții se rup Ca-ntr-un măr și așa prea poamă. Renăscut sau decăzut... Totuna pentru el: Ce-ar-putea-fi-ul din ochii-ți fără mamă.

BIBianca Ioniță

0

1

Strivesc nevenirea-ți Sub pașii elefanților în rut Înhămați la clepsidrele pline ale memoriei lor Talazuri de cristal fărâmă nisipul în alte mii de sinapse Sub apusul alchimic bogat Sclipiri de

BIBianca Ioniță

0

0

Învăț nevenirea-ți pe de rost Papagal la tropice sub apusuri ce strivesc portocaliu. O scrisoare fără file se vrea culeasă dintre pașii elefanților în rut Răcoarea sărată a

BIBianca Ioniță

0

0

când ziua-și face cuib în noapte ca o mireasă răvășită vise sterile-ngenunchează extatic în templul neîngrădirii. preaplinul nopții dă talaz peste nevoia de fecund himere adultere rotesc

BIBianca Ioniță

0

2

m-am obisnuit cu neintalnirea-ti simt piperul in ochi si ma sting rostind iute s-ar fi dus secundele cu gustul lor de timp care arde, ajuta-ma sa-nvat iar un fior din tot ce-mi esti.

BIBianca Ioniță

0

2

Nu vii mereu la fereastra de ganduri Deschisa o las cu dorul fugit printre randuri.. Adie deja un noiembrie greu Caci plin e de rod in sufletul meu..

BIBianca Ioniță

0

0

Mă tem de ne-Raiul ce m-ar aștepta De-ar fi să dispară trăirea-mi cea grea. Un cuib de obsesii strivesc între vise Strivesc între vise și roase impresii Că Cerul nu vrea decât albe

BIBianca Ioniță

0

0

Iubire fără timp De fermentație. Iubire fără legi De compensație. Iubire fără semn De punctuație. Iubire fără sens De circulație. Iubire fără căi De dispariție. Și totuși

BIBianca Ioniță

0

0

Protocolară M-am întâlnit cu viața Și n-a vrut să-mi vorbească. Avea o moacă tristă Și atârna de-o ață. S-o dau jos? Nu se cade... Și m-am răstit la ață: Fir-ai să fii de fir! Cum o lași

BIBianca Ioniță

0

0