Poezie
Protocolara
1 min lectură·
Mediu
Protocolară
M-am întâlnit cu viața
Și n-a vrut să-mi vorbească.
Avea o moacă tristă
Și atârna de-o ață.
S-o dau jos?
Nu se cade...
Și m-am răstit la ață:
Fir-ai să fii de fir!
Cum o lași să atârne
Când ea trage să piară?
Apucă-te și ține-o
Mai cu cu nădejede, sfoară!
\"Vi s-a urât cu viața?\"
Mă întrebă atunci.
\"Dar ție ce îți pasă?
Că văd că îi ajungi!\"
\"Vi s-a urât?!\"(Insistă...)
\"Ce vrei să îți răspund...\"
\"Să-mi spuneți că vi-e dragă
Și v-o redau curând\".
\"Bun, bine, bine, lasă
Dar ce atâta scoarță,
Ce tot mă vi-, vă, v-?
Mai bine spune-mi \"tu\"!
\"V-aș spune...dar îmi pasă!
Căci fără v- și vi- n-ați fi decât o ..ață\".
002.140
0