Poezie
Aninii, anii-ni
1 min lectură·
Mediu
Mă tem de ne-Raiul ce m-ar aștepta
De-ar fi să dispară trăirea-mi cea grea.
Un cuib de obsesii strivesc între vise
Strivesc între vise și roase impresii
Că Cerul nu vrea decât albe credinți
Născute din pure și lungi suferinți.
O viață-mpărțită-n cuvinte-lumină
Ce anii sfidează și timpul închină.
Și ce-am învățat pân-acum de la dor?
Că dorul ne-nvață să murim mai ușor.
Cum anii ni-s umezi si-aninii ard lent,
Să-mi facă sicriu de anin, evident.
Nu văd cât se cere stropit acest lut
Căci fumul e iute, aninul e ud.
Veghează la capătul drumului meu
Lui nu I-a fost oare lutu-ți prea greu?
002.105
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bianca Ioniță
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Bianca Ioniță. “Aninii, anii-ni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-ionita/poezie/1805652/aninii-anii-niComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.