Am pătruns în pielea ta
și-așa rece mi-a fost...
Mă loveau curenți arzânzi
în
necăldura aceea-ți tipică,
de-mi venea a plânge cu sughițuri.
Am vrut să dau înapoi, să ies,
dar intrasem în
13 Octombrie 2011. Miez de toamnă, însă căldura verii tot nu și-a găsit loc de hibernare. Lumea arată ca un recipient plin cu o cremă de caramel topit; curgândă, arzândă și plină de aspirații
Luminile-s toate stinse
de-o vreme...
Mă întorc să cred că-n tine
s-a făcut noapte și stelele
ți-au dispărut.
Lipsesc sutele din mii,
iar viața mea se preschimbă în stafie
palpabilă.
BT