Poezie
Aici, cu noi
1 min lectură·
Mediu
Luminile-s toate stinse
de-o vreme...
Mă întorc să cred că-n tine
s-a făcut noapte și stelele
ți-au dispărut.
Lipsesc sutele din mii,
iar viața mea se preschimbă în stafie
palpabilă.
Căile nu ți se deschid
oricum, oricând,
plecări bruște spre galaxii de piatră
netedă.
Grijile s-au născut din păsare,
amice ridicat la infinit ce ești.
Crede-mă, graiul te minte când
brodează cursul tău spre un pozitiv
nu relativ, ci absolut...
Pentru că...
...viața s-a născut din noi și noi
din ea,
imperfectul din sinele cel mai
potrivit al divinului
și negativul dintr-o legitimă
conversație cu binele.
Port pe umeri o serie spumoasă
de confirmări,
iar văzul tău fumuriu trebuie,
acum,
să se despletească.
Suflările astea nu se-mpletesc degeaba,
nu aleargă de timp și ferestre sparte
în catacombele minciunii.
Greșești când alegi să nu fii.
001.002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bianca Elena T.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Bianca Elena T.. “Aici, cu noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-elena-t/poezie/14002112/aici-cu-noiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.