Poezie

În pielea ta

1 min lectură·1 martie 2012

Mediu

Am pătruns în pielea ta

și-așa rece mi-a fost...

Mă loveau curenți arzânzi

în

necăldura aceea-ți tipică,

de-mi venea a plânge cu sughițuri.

Am vrut să dau înapoi, să ies,

dar intrasem în pielea ta! -

acolo mi-era temnița de neființă

păcălită și incompletă.

Simțuri descompuse în venin

și foc,

mari inimi prelucrate stângaci,

pulsând a nimic în rectiliniul

acutizat ce se îndoaie

în ciuda

naturii sale.

Privirile-mi fricoase respirau

oxigenul tău, prin venele tale

temătoare;

buzele-mi pecetluite auzeau

aritmia trupului tău dincolo de

pielea-ți perenă,

în care încă vibram a neființă,

încolăcită...

Greșisem, totuși,

când spusesem că-s incompletă.

Guvernam acum în legea-nchisă

a trupui tău,

îți vedeam mecanismul

îndeaproape și mă simțeam

Regină.

Te controlam, privindu-te.

Intrasem în pielea ta,

și ăla-mi era controlul ce

invoca reîntoarcerea ființei

însuflețite din mine.

00935

Bianca Elena T.. “În pielea ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-elena-t/poezie/14002130/in-pielea-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.