Știu că nu sunt singur pe pământ,
Că pot trece ușor prin ploaie și vânt,
Că am un înger ce stă mereu lângă mine,
Mă ferește de rău și mă-ndrumă spre bine.
Un înger ce nu trebuie să-l
Sunt nebun pentru că scriu până în zori, câteodată,
Scriu pentru că-mi doream o altă viață, o altă soartă
Și fiecare cuvânt îl scriu din ce în ce mai greu,
Dar din cer îmi dă putere
Îmi doream o țară care să viseze,
Oameni care știu să iubească fără să trișeze,
Pace-n suflete fără a fi umbrite
De străini cu inimile strâmte.
Îmi doream să nu existe ură,
Nici supărarea care
Ura a ajuns la cotă alarmantă, e tragedie,
Bogații ne râd în nas, au ochii plini de lăcomie,
Invidie, prostie, e lipsă de armonie,
Aproape orice om e plin de viclenie.
Conducătorii acestei țări
Am crezut ca pot lupta,
Ca voi putea zambi candva,
Ca imi voi putea apara,
Pamantul meu, din tara mea.
Am crezut ca suntem frati,
Ca nu ne putem vinde pe bani,
Ca avem curaj si respect
Si ca
S-a luptat pentru viață,
Orice om de la el învață,
Că mai presus de fală și avere,
E demnitatea ce la el nu piere.
Azi e sărac, mâine bogat,
Că banii nu sunt importanți, el a aflat,
Onoarea
Trăim zile prea grele,
Pentru lume e târziu păcatele să-și spele,
Sunt clipe care ne vor marca
Și replica e prea rapidă pentru a o bara.
E vorba despre oamenii de rând,
Ce până acum au trecut
Vorbesc oamenii pe stradă,
Că tot în jurul nostru o să ardă,
Totul o să se facă scrum,
Să prețuim din plin tot ce avem acum.
S-a umplut pământul de păcate
Și Dumnezeu nu poate să mai
E un zid imens între noi,
Un zid ce ne separă cele două căi,
Aș vrea să-l sar, dar ceva mă reține,
E neîncrederea ce-o ai față de mine.
Și nici să-l sparg nu am putere,
Aș veni la tine și
Mi-a spus cineva că trebuie să trag, să fac, să rup,
Că nu-i o soluție dacă le pun cuțitul la gât,
Dar am principiile mele, aleg să rămân tare,
Să scot pistolul, să trag atunci când mă
Cad frunze pe pamantul uscat,
Nici ploaia nu vrea sa-l ude macar,
E prea greu de chin si amar,
Ca oamenii de sub el au trait in pacat.
E toamna si vantul acesta nebun,
Te duce si te urca
S-a nascut aici, pe patul de spital,
In Romania trista si-n haosul banal,
A vrut cu orice pret sa creada-n a lui sansa,
Cu bune si cu rele a vrut ca sa traiasca.
Avea doar patru ani, era tare
Să ai părinți e-un lucru sfânt,
Cel mai frumos lucru de pe pământ,
Un dar trimis de Dumnezeu,
Să îi respecți și să-i ajuți la greu.
Persoanele care ți-au dat viață,
Oamenii care de tine le
Plec departe, să uit de tot,
Să mai rămân lângă oamenii aceștia, nu pot,
În lume, undeva departe,
Acolo unde răutatea nu o mai am aproape.
Plec chiar dacă am o rană în piept,
Vreau o nouă
Respect pentru oamenii care n-au uitat de unde au plecat,
Pentru omul bogat care a fost sărac și n-a uitat,
Pentru cei ce-au pus omenia pe primul loc,
Pentru cei ce-au înțeles că soarta e un joc
Lasati-ma sa stau plangand sub cer
Si sa-mi ascund lacrimile-n ploaie,
Sa urc de unul singur pana-n nor,
De-acolo sa trimit un strigat de-ajutor.
Lasati-ma sa stau intins pe iarba,
Sa vad cum
BM