Beatrice Zornek Claudia

Draga gib, eu am inteles ideea din titlu. Un om e tanar trupeste, dar batran, adica(mura-n gura) e foarte evoluat dpdv intelectual si/sau spiritual.
Dupa ce spui ca ai ajuns la acea maturitate interioara, incepi sa bati apa-n piua cu dorinte tipic adolescentine.
Iar la faza cu \"trupul traieste, dar sufletul e mort\", chiar ca ai dat-o-n bara... Sufletul e singura parte a fiintelor care e eterna si nemuritoare. Trupul, stimate gib, trupul e singurul care se rasfira peste ani, peste viata. trupul nu ramane in istorie, numai sufletul. Doar el e vesnic, domnule gib, doar el...
Deci sa ne-ntelegem!

A dat bine lovitura?
Marinela draga, foarte frumoasa poezia ta. Ma face sa ma intreb de ce nu ne-ai onorat de mai demult cu creatiile tale. Astept cu nerabdare poezii noi.
Ahm, si un sfat: nu te supara pe DoDu, e un baiat foarte bun. Poate cel mai bun. Doar ca uneori i se face foarte dor de casa si atunci incepe sa abereze.

notquiteso, aceeasi parere am avut-o si eu. La fel si la cealalta poezie. Nu stiu cum gandeste omul asta cand creeaza, cred ca poeziile lui sunt facute sa nu fie intelese. Eu nu le inteleg. Dar poate din cauza ca piticul nu mai invarte la neuronul meu...

Nu vad nici un sens in poezia ta. Tu vezi?

Foarte frumos, Perseule. Nu stiu de ce, dar iata ca si pe tine am ajuns sa te confund, cu..Pan cred(ma refer la poezia aceea cu floriile). Vroiam sa te laud, poezia este foarte frumoasa.
Iluzorii cutii de pantofi...de ce nu conserve de pateu? De ce nu stupi de albine? Foarte unica imaginea.
Mi se pare ca s-ar crea o imagine superba daca ai spune: \"nici ca inima/nu-mi va ajunge..\".(e doar o parere).
Iar spatiu dintre secunde,vesnicul si minunatul spatiu dintre secunde, acolo m-as ascunde, mi-ar fi adapost de frig si de sentimente...

Textul acesta nu transmite NIMIK, poate din cauza ca este un NIMIK absolut, care e menit tocmai sa-ti spuna NIMIK.

Foarte slabut textul tau. E abia primul, asa ca inca nu e o cauza pierduta...

Nici tu nu esti hotarat. Sunt tanar inca, dar batran, tanananana, sunt mare si tare, dar inca mai gandesc ca un adolescent caruia abia au inceput sa-i iasa cosurile pe fata.
La sfarsit, esti mort de mult. De cand te-i nascut, sau dinainte?
Vezi sa nu invii, ca cica vine o perioada in care mortii invie. Am auzit ca de Paste se spune \"Hristos a inviat!\".

Și-aș vrea s-adorm iarăși pe veci...Poate ar fi chiar o idee bună...

Cam \"supțire\" poezioara ta. Dormeai când ai scris-o?

iubire, ingeri, aripi, gheata, lacrimi. Cea mai proasta alegere. Poezii de genul asta-cu carul.(scuzati cacofonia).

Cum il intorc, cum il invart, mie nu imi spune nimic. Am vazut creatii mult mai reusite la tine, Oriana, si sunt sigura ca aceasta e doar o mica scapare, iesire din rutina. Oricum, sunt sigura ca, indiferent de parerea mea-se vor gasi cate unii carora sa le placa gandurile tale, sau sa se prefaca, sau sa nu spuna ca nu.
Iti urez o zi frumoasa, draga Oriana, si sa stii ca te admir foarte mult. Sper ca nu mi-ai luat acest mic comentariu in nume de rau.
( Paste Fericit!-daca nu ne mai \"citim\")

Imi pare rau, dar aici nu sunt eu de acord. Nici nu am vrut sa spun ca moartea ar fi o victorie, daca la concluzia asta ati ajuns, atunci probabil nu ati studiat textul destul de indeaproape.
RAO, gandeste-te la \"adam si eva\", e singura carte care imi vine acum in minte si care e relevanta in acest sens. Stiu ca ai citit-o si tu, spune-mi, care era reactia tipului aluia cand a murit?
Victoria acestei femei nu a fost aceea de a fi murit, ci aceea de a fi ajuns la adevarul absolut.
Faptul ca s-a sinucis nu are nici o legatura cu poezia, in poezie nu mentionez niciunde ca s-ar fi sinucis. Am deviat putin de la intamplarea reala. Imi pare rau daca voi faceti atatea legaturi intre un text si realitate. Mi se pare absolut normal ca textul sa devieze de la realitate, altfel nu ar mai fi decat o relatare dintr-un ziar la rubrica \"decese\".
Poezia are legatura strict cu inmormantarea unui om, cu trupul omului dupa ce a murit, aspectul sau. E imaginea care si te creeaza, ideile care incep sa-ti umble prin minte cand vezi asa ceva.

da, degeabule, asta am și intenționat, de aceea am făcut propunerea de a vorbi pe mirc. Nu s-a oferit nimeni însă. Iar comentariile de dorul lelii nu am avut unde să le pun. Te rog să ma ierți, știu că nu e frumos...

cu șircumvoluțiuni, DoDule!

hîîîîî...nu cunosc pe nimeni din clasele astea mici. Dar poate ma interesez, departule ce ești.

Costeluș mic, iarta-mă te rog, chiar am avut impresia că acea poezie e scrisă de tine. Era foarte frumoasa poezia aia, așa că nu ai de ce să te simți jignit. Promit ca de acum încolo să fiu mai atentă.
Nepoțica ta nu știu ce face, am tot întrebat prin școala fetele daca nu cumva au vreun unchi costel, dar nici una nu mi-a răspuns afirmativ.
Probabil disimulau...Asta ma face să mă întreb ce le-ai făcut tu nepoatelor tale din Cloegiul Bănațean...:)

Ce comparatie frumoasa...tremur de tine, iubito! (sper ca nu tremurai de frica ei).
Si alte idei frumoase...
Nu-mi place totusi ideea cu \"stropi reci de saliva(...)pe buzele noastre\". Suna a salivatie abundenta(ceea ce e ok, daca iti vine sa salivezi dupa ea), dar totusi nu suntem animale...Si doar stii sa-ti inghiti saliva, nu?
Scuze daca am fost prea dura, poate nu ai observat acel vers. Poezia, in totalitatea ei, e foarte reusita. Multe idei originale, comasate in acelasi text.
Vad ca esti nou pe site, asa ca iti urez clipe frumoase aici, pe poezie.ro.
Iti spun sigur ca o sa ai parte de clipe foarte frumoase.

:) Îți mulțumesc, costele, nu credeam ca ai o părerică așa buna despre mine.

Speram să mă întrebați ce-i cu poezia asta. Am scris-o la moartea unei profesoare, o profesoară dragă mie, pe care însă nu o cunoșteam prea bine. Am rămas marcată și profund impresionată de trupul ei neînsuflețit, era moale ca o cârpă, m-a facut sa plâng foarte tare...
Doamna aceea s-a sinucis...
Avea degetele încleștate, și atunci am simțit ca într-un fel ea ajunsese la adevarul absolut, adevarul care îi este interzis omului, am simțit că asta a ucis-o.
Este o poveste deosebit de tristă, dar foarte adevărată, care mă emoționează și acum...