Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Privind înspre un gând

1 min lectură·
Mediu
...Si vad cum trupul greu de aur negru
se sfarseste in spranceana.
Undeva, intre glezna mea si Dumnezeu
acolo a inceput totul
Privirea lui Adam
Turnul Eiffel
si iubirea.
Cateodata, cand privesc inspre razele
apuse
Imi pare ca greutatea ochiului
creste, creste
pana se face cer
pana se face frunza
si norii ploua
pe malul nostru
desfrunzit.
Si cand apele scapara
la nadir
simt ca te pot sculpta
in trupul meu
in spranceana mea
in privire
in greutatea ochiului
...si totul se va sfarsi undeva
intre glezna ta
si Dumnezeu.
Intre spranceana mea
si glezna lui Dumnezeu.
084.121
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
97
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Beatrice Zornek Claudia. “Privind înspre un gând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/beatrice-zornek-claudia/poezie/26484/privind-inspre-un-gand

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Rretras
De ce \"World Trade Center\"?
E o poezie frumoasa, de ce amesteci lucrurile, ca nu se potrivesc.
Dupa parerea mea.
Dupa parerea mea progresele tale din ultimele luni sunt foarte evidente.
0
E culmea, m-am gandit exact la tine cand am scris \"World Trade Center\". M-am gandit ca vei avea de obiectat aici. Insa vroiam sa evidentiez ideea Timpului: trecutul \"absolut\" - Adam, prezentul - World Trade Center (mi s-a parut cel mai potrivit), si iubirea, care face legatura intre trecut si prezent, ea existand dintotdeauna.
De fapt, o sa ma gandesc mai bine, poate gasesc ceva in loc de World Trade Center. (De fapt, si WTC e istorie...)
0
M-am gandit...Nu stiu daca turnul Eiffel subliniaza mai bine ce am vrut sa zic...
E tot asa?
0
@mariana-cardasMCMariana Cardas
Poezia e frumoasa si cu Turnul Eiffel si probabil era si cu WTC-ul. Guillaume Apollinaire isi cauta iubirile pe sub podurile din Paris, pe valurile Senei...Si apoi un turn te apropie de Dumnezeu...desi Turnul Babel i-a departat pe oameni de Dumnezeu...Asa ca de ce n-ai folosi Babel-ul
0
@tudor-negoescuTNTudor Negoescu
Unele versuri sint chiar luminoase, ce ti-e cu copiii acestia teribili, din generatia 2000:
\"Cateodata, cand privesc inspre razele
apuse
Imi pare ca greutatea ochiului
creste, creste
pana se face cer\"
Bravos, Bea... cred ca asta e calea cea buna...
0
NSNicoleta Stefanescu
Mi-a placut.
0
ARAlexandru Red
resimt in text stilul care , dupa parerea mea umila , desi extraordinar de productiv , tinde sa duca la saturatie...da , poezia e superba , insa alaturi de inca vreo 20-30 de aceeasi factura pare ca intra in rutina...
0
special...super...de fapt toate laudele din lume nu ar putea sa defineasca pararea buna pe care mi-a facut-o textul tau...
0