Vesel și trist ( î-20.apr.2002 – 17.iunie.2002 )
Un înger bun cu aripi moi, Cu suflet mare, bun și plin Zări uimit făcut cu chin Un prunc micuț și nu vioi. În zborul lui timid și-ncet Pruncul citi uimit uimirea – Și scoase brusc un mare
BCBatranu CostelLume tristă
Trăiesc într-o lume rea Care mă face să fiu la fel; Când viața e atât de grea Atunci eu mă rog la El. Dumnezeu e Cel care știe De toți să aibă milă; Iar lumea ades ea șie De mine să-i fie
BCBatranu CostelSuflet fără inimă
Dacă sufletu-mi ar putea gândi Prin ceața cea umedă și deasă, Atunci și eu aș putea pândi Dragostea cea ușor înțeleasă. Atunci aș vrea să mă fac înțeles Prin lumea cea îndeajuns nepătată, Și
BCBatranu CostelChip de vis
Trezindu-mă din visul care m-a cuprins Am văzut un chip ce nu puteam ca să-l ating, M-am frecat la ochi prin tremurul ușor aprins Și totuși n-am putut deloc să-l sting. Pe pleoape am simțit un
BCBatranu CostelStâlpul lumii
Privind adânc in jurul meu Mă zbat mereu să cred ce văd - Când lumea este gardul firii Ce fără grijă se sprijină din greu - Eu dau crezare sorții și gândirii; Și-mi fac prin suflet mult
BCBatranu CostelViață și iubire
Din chin amarnic m-am născut, În chin destoinic am crescut – Dar totuși viața e un chin frumos Când lângă tine ai un chip duios Pe care poți oricând să fi gelos. În lumea asta dură și
BCBatranu CostelViață și întuneric
Rapidă ca o pasăre măiastră Pătrunde la mine pe fereastră – O noapte neagră – înfrigurată – De lună, liniște și stele presărată. O rază stinsă – a lunii – îmi descrie pe retină – O lipsă
BCBatranu CostelSimțuri
Nu vreau acum să fac rabate – Prin mintea mea iluzia străbate Și capul îmi zvăcnește de vorbele-ți strunite; În gândul meu se-adun săgeți călite – Ce-adună acele taine împrăștiate – Și-mi ies
BCBatranu CostelRâs călăuzitor
De vorbe și aere sunt sătul Când vin din partea tuturor; Când capul lor e atât de nul Îmi vine să plâng și apoi să mor. Să spui tot ce ai și ce simți Și să nu uiți de unde ai plecat; Tu acum
BCBatranu CostelIubire subită
A fost o vreme când credeam Că totul se sfârșește prin trăire, Dar eu atunci nici nu vedeam Când le gândeam printr-o privire. Să cred acum că sunt nebun Când nu mai trăiesc prin fapte?... Să
BCBatranu CostelUltima rasuflare
Inima-mi este acum dezlănțuită Uitând de tot ce e în jurul meu; Las gol în ea doar pentru a mea iubită, Iubită ce poartă îndârjit numele tău. Aud mereu acea bătaie asurzitoare Neputând să fac
BCBatranu Costel