Poezie

Viață și întuneric

1 min lectură·22 ianuarie 2004

Mediu

Rapidă ca o pasăre măiastră

Pătrunde la mine pe fereastră –

O noapte neagră – înfrigurată –

De lună, liniște și stele presărată.

O rază stinsă – a lunii – îmi descrie pe retină –

O lipsă nebună de lumină.

Deodată lacrimi grele-mi curg pe față

Când mă gândesc la ce e rău în viață –

Căci totul se reduce la tăcere

Și nu găsești un pic de mângâiere.

Mă uit pe geam, privesc la lună

Și mă gândesc la clipele trăite împreună.

Un murmur stins îl simt adesea-n spate –

Iubesc acele clipe blestemate,

Iubesc aproape tot ce e legat de noi,

Gelos sunt pe pământ și-acele ploi

Căci ele se unesc – se fac noroi,

Iar noi, noi nu mai suntem amândoi.

Mă uit mirat la lună și la stele

Cum se unesc și se ajută între ele

Să spargă întunericul perfid al nopții,

Iar noi stăm nemișcați în fața sorții –

De ce nu ne rugăm noi – oamenii – la ele

Să fim măcar o dată ... Stele?

( 6 oct. 2001 )

001.768

Batranu Costel. “Viață și întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/batranu-costel/poezie/61051/viata-si-intuneric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.