Poezie
Lume tristă
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc într-o lume rea
Care mă face să fiu la fel;
Când viața e atât de grea
Atunci eu mă rog la El.
Dumnezeu e Cel care știe
De toți să aibă milă;
Iar lumea ades ea șie
De mine să-i fie silă.
Că sunt atât de nebun,
Că sunt atât de urât –
Prin flamă și salbe de tun
Eu sunt adesea înfrânt.
Eu nu mai știu să iubesc
Când lumea e atât de rea,
Eu nu mai știu să urăsc
Chiar dacă intens eu aș vrea.
Acum parcă nici nu exist
Căci simt adesea că lipsesc;
Prin sufletu-mi atât de trist
Mă chinui să văd că trăiesc.
Să mor oare ars de viu
Când iubirea nu există?
Acum nu aș vrea să fiu
Într-o aprigă lume tristă.
(10 martie 2003)
001845
0