Ciocanul cui bate
în poarta de-alamă a sorții -
României, vis de propășire,
al acelei fiare roșii
în tâmpla frântă-a țării,
ca ultimul cui
lemnul crucii lui Crist
împungând carnea lividă
a
Mărul se ghemuia în priză ca un elefant sub urechea unui arhanghel,
îmbătându-se cu sclipirile verzui ale budincii de arpagic -
monstru pândind printre tăiței.
Nu putu adormi. Se întreba
/ De
Tigrii de cașcaval lăbărțându-se
Peste țâjnetul sângeriu al viorii –
Tibii metalice sfărâmate,
Granituri stoarse de măduvă.
Frucutul pleznește-n arteziene
De dulce puroi,
Păstrăvi galvanici
