Credeam că tu ești o rază de soare
Atunci când cerul e întunecat
Sau mai bine zis, credeam…
Nu ești în măsură să mă judeci
Și nici să mă faci să sufăr!
Încearcă să nu-mi mai vorbești
Deoarece
Acum două vieți
pândeam cerul printr-o spărtură
din camera cu vedere spre întuneric.
Vedeam luna.
Era deasupra tuturor…
M-am îmbufnat pe moment că mi-a luat locul.
vream să fiu eu cea care e
De ce să plângi?…
Lumea se destramă-n jurul tău,
Nimeni nu te-ajută când ți-e greu
Dar…de ce să plângi?
Ești fericită că te-ai îndrăgostit
Și pentru prima dată te simți și tu iubit.
Ai vrea
Te crezi deștept și superior
Dar nu uita, ești muritor!
Tot timpul ești stăpân pe tine
Și ignorant, chiar și cu mine.
După ce eu te-am părăsit
Sclavul tăcerii-ai devenit
Te-ai ascuns în altă
o frunză a căzut din plopul de peste drum.
era atât de palidă!
mi-a spus că nu mai suporta bataia
vântului.
a mai căzut una...
\"eu nu fug de vânt, ci de frig\"!
o altă frunză care avea început
Te trezești de dimineață,
Cu greu te speli pe ochi, pe față,
Te îmbraci cu ce apuci,
Și îți cauți de zor papucii.
Caietele le bagi în geantă,
Cărțile-ți sunt pe verandă,
Pixu’ ți l-ai
Te lupți din greu ca să trăiești
Pentru Ea -căci o iubești.
Ca într-un cerc te-nvârți mereu,
Și niciodată nu ți-e greu.
Ai obosit, dar nu cedezi,
Doar închizi ochii și visezi:
Brațele Ei te
Și țipă…
și țipă, și strigă
și urlă, și zbiară.
Și tace...
și tace, și-ascultă
și vede, și-i cultă
de-atâta tăcut.
Și pleacă…
și pleacă, și fuge
și merge, și plânge…
Și plânge…
ești dus,
Auzi?…Auzi cum bate clopotul de aur?
Auzi?…Auzi cum cântă un porumbel și-un graur?
Tu nu auzi nimic din ce e-n jurul meu.
Auzi doar glasu-mi trist și mersu-mi foarte greu.
Mă zbat să îmi revin
Noaptea- îngeri și demoni coboară,
Tot ce e viu- jur împrejur înconjoară,
Devi, fără să vrei un prizonier,
Și vrei să te aperi cu scuturi de fier.
Îngerii îți șoptesc doar cuvinte de bine
Și
În sfântă zi de sărbătoare
Natura parcă s-a schimbat
Codrul cu izvoarele
Sunt din nou ca altădat\'.
Păsările cântă tandru
amintind de-un sufletist
Cu păr vâlvoi, un băiețandru
ce credea în
Cine sunt eu?…
Această întrebare mă macină de mult;
Și nu știu să-i răspund.
Am întrebat pe toți din jurul meu
Dacă nu cunoasc un singuratic “eu”
Dar în zadar. Nimeni nu a cunoscut,
Atunci,
