Poezie
Jurnal
1 min lectură·
Mediu
Acum două vieți
pândeam cerul printr-o spărtură
din camera cu vedere spre întuneric.
Vedeam luna.
Era deasupra tuturor…
M-am îmbufnat pe moment că mi-a luat locul.
vream să fiu eu cea care e deasupra tuturor,
vream să fiu ca ea…
ieșisem afară să iau o gură de aer…
rutina, zarva lumii în care locuiesc mă înăbușise
M-am uitat în sus…și ce să vezi?
Luna era foarte aproape, era s-o ating
Pentru a nu știu câta oară îmi dorise-mi să fiu mai înaltă.
Asta se întâmpla
pe la ora 3 și ceva, mai exact
acum o viață.
În viața aceasta,
ieri de exemplu,
Am atins luna…da, am atins luna…
mi se întâmplă de multe ori să mă contopesc cu lumina Lunii
și să devenim o persoană…
dar mi s-a întâmplat să fie irascibilă sau foarte infantilă.
Nu pot s-o înțeleg.
cert este că sunt Fericită!
002881
0