Poezii

Credeam că tu ești o rază de soare Atunci când cerul e întunecat Sau mai bine zis, credeam… Nu ești în măsură să mă judeci Și nici să mă faci să sufăr! Încearcă să nu-mi mai vorbești Deoarece

Acum două vieți pândeam cerul printr-o spărtură din camera cu vedere spre întuneric. Vedeam luna. Era deasupra tuturor… M-am îmbufnat pe moment că mi-a luat locul. vream să fiu eu cea care e

De ce să plângi?… Lumea se destramă-n jurul tău, Nimeni nu te-ajută când ți-e greu Dar…de ce să plângi? Ești fericită că te-ai îndrăgostit Și pentru prima dată te simți și tu iubit. Ai vrea

Te crezi deștept și superior Dar nu uita, ești muritor! Tot timpul ești stăpân pe tine Și ignorant, chiar și cu mine. După ce eu te-am părăsit Sclavul tăcerii-ai devenit Te-ai ascuns în altă

o frunză a căzut din plopul de peste drum. era atât de palidă! mi-a spus că nu mai suporta bataia vântului. a mai căzut una... \"eu nu fug de vânt, ci de frig\"! o altă frunză care avea început

Te trezești de dimineață, Cu greu te speli pe ochi, pe față, Te îmbraci cu ce apuci, Și îți cauți de zor papucii. Caietele le bagi în geantă, Cărțile-ți sunt pe verandă, Pixu’ ți l-ai

Te lupți din greu ca să trăiești Pentru Ea -căci o iubești. Ca într-un cerc te-nvârți mereu, Și niciodată nu ți-e greu. Ai obosit, dar nu cedezi, Doar închizi ochii și visezi: Brațele Ei te

Și țipă… și țipă, și strigă și urlă, și zbiară. Și tace... și tace, și-ascultă și vede, și-i cultă de-atâta tăcut. Și pleacă… și pleacă, și fuge și merge, și plânge… Și plânge… ești dus,

Auzi?…Auzi cum bate clopotul de aur? Auzi?…Auzi cum cântă un porumbel și-un graur? Tu nu auzi nimic din ce e-n jurul meu. Auzi doar glasu-mi trist și mersu-mi foarte greu. Mă zbat să îmi revin

Noaptea- îngeri și demoni coboară, Tot ce e viu- jur împrejur înconjoară, Devi, fără să vrei un prizonier, Și vrei să te aperi cu scuturi de fier. Îngerii îți șoptesc doar cuvinte de bine Și

În sfântă zi de sărbătoare Natura parcă s-a schimbat Codrul cu izvoarele Sunt din nou ca altădat\'. Păsările cântă tandru amintind de-un sufletist Cu păr vâlvoi, un băiețandru ce credea în

Cine sunt eu?… Această întrebare mă macină de mult; Și nu știu să-i răspund. Am întrebat pe toți din jurul meu Dacă nu cunoasc un singuratic “eu” Dar în zadar. Nimeni nu a cunoscut, Atunci,