Deschid ochii, in fiecare zi aceleași obiceiuri
Nimic nu-mi poate schimba rutina
În jur sunt oameni incapabili să fie sinceri
Și mă feresc de ziua in care va cădea cortina
Mintea îmi e supusă
Recunosc un prieten atunci cand il privesc
Si totodata un dusman atunci cand il lovesc
Sunt diferit in fata voastra, mereu albastra
Pus intr-un con de umbra, privit ca o mostra
Asta ma face unic
Mă decid să fac un pas,
Umblu-ncet, firav, retras
Parcă îmi doresc să vii
-Să ne vedem, să mai vorbim-
Dar ne-ntâlnim în poezii...
Totul pare un mister
Dar tot încerc să îl rezolv
Și când mă
