Mă decid să fac un pas,
Umblu-ncet, firav, retras
Parcă îmi doresc să vii
-Să ne vedem, să mai vorbim-
Dar ne-ntâlnim în poezii...
Totul pare un mister
Dar tot încerc să îl rezolv
Și când mă
Recunosc un prieten atunci cand il privesc
Si totodata un dusman atunci cand il lovesc
Sunt diferit in fata voastra, mereu albastra
Pus intr-un con de umbra, privit ca o mostra
Asta ma face unic
Deschid ochii, in fiecare zi aceleași obiceiuri
Nimic nu-mi poate schimba rutina
În jur sunt oameni incapabili să fie sinceri
Și mă feresc de ziua in care va cădea cortina
Mintea îmi e supusă
