Vântul m-adia spre ea, mândră în halatul alb – nădușită de uleiul încins, se gătea mocnit pentru alții; a băgat de seamă c-am rămas pironit în drum și m-a-ntrebat manierat ce poftesc.
– Sânii tăi,
Uneori mă copleșește iarna, ca și azi când am simțit singurătatea mea ca fiind mai pustie decât în alte dăți...poate că erai plecată la piață sau o grea pânză de păianjen lenevea peste tine și nu
Totul s’a petrecut într’o parte a lumii unde arta devenise un lucru atât de uniform și de ordinar încât s’a risipit fără urmă; să nu se’nțeleagă că a fost interzisă în vreun fel (s’au și depus
M-am născut pe o bancă din parc strâns înfășat într-un cotidian, atât de strâmt că încă mai port imprimat pe fund titlul primei pagini: ”Adevărul gol-goluț” – dacă se pune la-ndoială autenticitatea
Vecina mea moartă s-a îngropat ieri (pe zi) sub patul matrimonial, scormonind podeaua de la etajul unu, cu lopețica fiilor săi ascuțită în nisipul uscat al locurile de joacă amenajate în capitală.
Alerg...alerg, atât de iute, încât pot să\'mi adulmec respirația uscată – gâfâită, sacadată în piept, ritmic precum un pas de defilare. Pământul scormonit în urma mea, fecundat de lacrimile frunții,
BD