Poezie
cândva
1 min lectură·
Mediu
cândva,
de la 7:00 pm până la 7:00 am
trăgeam la măsea;
acum mai mult la plămân.
*
mă duc dincolo de dealuri,
după dealuri;
când ajung
prin rădăcini și nu mă mai mișc.
*
mă satur cu frunze de tei
în ziua de azi nu mai rod scoarța cu dinții;
am unghii și
mă rog să nu mă mai tai în hârtie.
*
zicea ciureanu în rana absenței
“stau și scrâșnesc din dinți în stația maya”
în iași eu
muream de frig prin târgu cucu așteptând tramvaiu’ 13
*
am luat un 1 s-ajung pe metalurgiei
și n-am mai ajuns.
ce să mai fac,
m-am întors cu un 9 înapoi la stadion.
*
îmi place mersul pe jos.
mă face să mă bucur
de străzi
și de oameni
care mă fac să nu simt
nimic.
*
acum
e soare cu dinți afară.
mestecă speranțe și
desface noduri deja putrezite
de mult timp.
001521
0