concert Carla's Dreams

1 min lectură·6 februarie 2018

Mediu

trecut de nouă, și de zece poate

cine are ceas să-i pese?

probabil m-ar înțepa iarba la cum m-am tolănit

ca un câine fericit

care-a reușit în sfârșit să-și prindă coada,

însă e toamnă

și geaca de iarnă s-a lipit de mine mai ceva

precum câinele de stăpân

și eu încă fumez ca nesătula

și încă s-aude muzică pe fundal

că-s la concert

și mă bucur

de calm, de vreme, de cerul fără stele, de oamenii care nu mă deranjează,

care-și văd de treaba lor,

de țigară.

nu trag nesățios,

trag solid

și mă trezesc la un moment dat c-un chiștoc stins și trebuie să îmi aprind alta

că îmi suportă plămânul

îmi cere plămânul

să-l tot umplu

și fumez

și nu mai vreau să se termine

nu mai vreau să plec

sunt prea liniștită, prea împlinită

nu mă doare nimic

(cum zicea lăzărescu)

doar lipsesc

012.845

Balan Simona. “concert Carla's Dreams.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balan-simona/poezie/14120209/concert-carlas-dreams

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ca câinele ...urata cacofonie