fila cărții încă mai poartă mireasmă,
sub pata luptei cu clorofila găsești iubire
nu e fila dinaintea filei ce poartă acea știre
ci sescundata filei ce-a stat ca o armă.
și încă se mai
citeste-ma ca pe o carte
citește-mă ca pe o carte
pe care ai deschis
o carte de care ai parte
de când mana mi-ai intins.
citește-mă ca pe o carte
pagină cu pagină
pagină ce-mparte
vântul cade spre abis,
pare a fi un vis...
lacrima`mi firip`un sunet
de azi mai mult stins...
scaunul de mult stricat,
condamnă colțul pătrat
c-a trișat ,prea peste masură, cînd...s-a
un pâlpâit de sunet apare agitat,
lumina se aude în sunetul dilatat
ființa frageda plutește ca`n pâlcuri clorofila
incerc să încropesc ceva dar se comprimă fila
când raza de neant tronează în
și simt vioara ce`mi cantă un cântec lin
o notă mai inaltă ce-o simt ca pe un spin
o lacrimă banală iși croiește cărarea,
un pumn bătut in masă ce abundă supărarea
pianul prăfuit parcă imi
seara gri infașoară o zi agitată,
lumina e astupată intr-o cutie uzată
blocul, pustiu, nici liniștea nu poate fi spartă
o pledoarie tacută, ce-ascunde o lume agitată.
un bec adormit stă treaz
si lacrima curge...
Din marea-ntristata
o lacrima aroganta, rasare,si curge...
pe pleoape, pe-obraz,pe buze...se stinge.
iar pumnul il strange...
furia se-aprinde, gandul il
BI