flori dintr-o carte
fila cărții încă mai poartă mireasmă, sub pata luptei cu clorofila găsești iubire nu e fila dinaintea filei ce poartă acea știre ci sescundata filei ce-a stat ca o armă. și încă se mai
citește-mă ca pe o carte
citeste-ma ca pe o carte citește-mă ca pe o carte pe care ai deschis o carte de care ai parte de când mana mi-ai intins. citește-mă ca pe o carte pagină cu pagină pagină ce-mparte
radonenzabitostoi
vântul cade spre abis, pare a fi un vis... lacrima`mi firip`un sunet de azi mai mult stins... scaunul de mult stricat, condamnă colțul pătrat c-a trișat ,prea peste masură, cînd...s-a
ciclu pur
un pâlpâit de sunet apare agitat, lumina se aude în sunetul dilatat ființa frageda plutește ca`n pâlcuri clorofila incerc să încropesc ceva dar se comprimă fila când raza de neant tronează în
Melotrist
și simt vioara ce`mi cantă un cântec lin o notă mai inaltă ce-o simt ca pe un spin o lacrimă banală iși croiește cărarea, un pumn bătut in masă ce abundă supărarea pianul prăfuit parcă imi
gri clasic
seara gri infașoară o zi agitată, lumina e astupată intr-o cutie uzată blocul, pustiu, nici liniștea nu poate fi spartă o pledoarie tacută, ce-ascunde o lume agitată. un bec adormit stă treaz
si plange...
si lacrima curge... Din marea-ntristata o lacrima aroganta, rasare,si curge... pe pleoape, pe-obraz,pe buze...se stinge. iar pumnul il strange... furia se-aprinde, gandul il
