Poezie
Douasprezece ora
1 min lectură·
Mediu
Douăsprezeca ora ,
Ei ,dorm mofluzi si seriosi
La ora douăsprezece jumătate
Ei nu inteleg că la usa lor
Cineva vine si bate
Ca intr-o colivie cu singurătate.
Dorm corpuri lâncede, parfumate
Dorm visurile si iubirile toate.
E ora lor de moarte si de frig.
E ora când suflete se deschid.
Se sparg atunci,in clinchete fine
Complicatele structuri cristaline
Ale cuvintelor dintre noi.
E ora cănd, nerusinati
Si goi,
Ne privim așa cum eram inainte.
Caci e ora tăcută,
Fără cuvinte.
E ora noastra de nerușinătate
E ora lor de insingurătate
De frig , de frică,de păcate.
Dezmățat
O!, prea mult delicată
Prea mult adorată
Intinde mâna in sus cu mirare
Si-asteaptă –asa
Să-ti picure-n palma răcoare.
Ridică-ti ochii inalti intre umeri
Si-ii lasă-n adanc , cintând
Simfonii fără nume.
Dezbracă-ți apoi faptura intragă
Intr-un danț dezmățat
Uită tot ce stii
Uită tot ce ai invatat
Uită sarutul uita moartea
Uită… tot inceputul
Te ingenunche apoi cu sfială
Si-asteaptă cu fruntea inaltă
Pe iarba domoală,
Asteptă , ca de nicăieri
Să vină o soaptă
Să te dezmiardă , să te inalte , să te piardă.
001231
0