Poezie

Negru amarui

1 min lectură·15 septembrie 2011

Mediu

Negrul amărui

Negrul amărui, negrul amărui

Cu parfum inalt si adânc de gutui

Ca.... intr-un alt timp,

sau poate ca intr-un palat

Cand sufletul vrea să inoate

Incă ne-intrupat

Simțirea se inalță si scapă

De carnea mustindă de apă.

Se inaltă in aer si chiar mai sus,

.....Iar acum incape o rimă terminată-n Iisus

Dar tu , te simti mai adânc si mai inalt

Si vrei sa devii... Celălat!.

Nu vrei să fii mai bun sau profund

Mai frumos, mai bogat!

Ci vrei sa fii intr-un fel de ne-explicat

Te vrei singur și’nalt

Immmmprăștiat

In simfonii de cuvinte

Ce freamată , ciudat

De parcă-ar fi vii.

Stănisciana

Incepui să cantec lung

Lung, prelung să mi-l alung

Inlauntrul să-mi ajung

Incepusem să mă stea

Langă mult iubita mea

Care strălăbălucea

Iubindu-te ...,dumneata!

Incepusem să-mi incep

Taciturn cuvinte-n piept

Soporopotind incet

Ca un murmur deșuet.

Poposind langă poet

Fruntea mi-am plecat incet

Murmurând si descifrând

Gândurile-ngândurând.

001.299

BAHU CRISTIAN VASILE. “Negru amarui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bahu-cristian-vasile/poezie/13989053/negru-amarui

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.