Ayame

wenn alles genau wird, dann ist es keine liebe mehr, ci pur si simplu atasament si amintirea pasiunii.mi-a placut ultimul vers cu pumnii,mi se pare sugestiv pentru starea de dinainte de supradoza de deznadejde/despartire. pare accentuat si de nazuinta disperata a eului liric de schimbare (\"apoi mi-ar fi rușine și aș plânge din nou./sau poate nu. poate am să fumez.\").sau cum ar spune max frisch in \"du sollst dir kein bildnid machen\" dragostea dispare atunci cand dispare dorinta de a mai descoperi ineditul in celalalt.

cred ca este una din cele mai romantice declaratii pe care i le poti face cuiva! imi place comuniunea om-natura, insa pe cea dintre 2 oameni o apreciez si mai mult :)

mi-a lasat un gust dulce-amarui poezia ta.

pe deoparte ajungi la o anumita maturitate, sau o aparenta a acesteia( \"o se le conduc la gara primului zbor-așa cum făcea mama
o să le aranjez penele
și-o să le pun în rucsac ceva de mîncare

o să le dau sfaturi despre cum să-și facă cv-uri
acolo patronii sînt nemiloși nu-i prea interesează ce premii ce diplome\").

pe de alta parte \"între timp eu mă gîndesc înfășurat în inimă ca victima unei explozii
într-un izolator termic
dacă te-ai lăsat de fumat\" dovedeste ca inima nu poate fi matura niciodata. pur si simplu simte acea explozie chiar si dupa ce urma de fum a disparut, adica nu se poate resemna. acest lucru este accentuat mai ales de \"euaici
tulanorddeceamaiapropiatăbanchiză\". ador versul \"dacă mai umbli noaptea pe străzi hrănind felinare
cu forme chipuri și linii frînte\", l-am tot recitit.

dulce exprimarea ta , amara emotia desprinsa din versuri.

te pricepi de minune sa transmiti starea :)) (convingator). mi-a placut ultimul vers, e original. sper ca vorbeste doar eul liric in poezie si nu autoarea.

pana si spatiile dintre versuri imi lasa o piele de gaina (brrr...). sentimentul bacovian tasneste din poezie...

adevarurile cele mai complexe sunt cele mai simple. imi place indemnul tau!

superb cum iti poate picta dragostea sufletul in mii de culori, facandu-te sa atingi acel \"somewhere over the rainbow\". imi place ca desi ti-ai pierdut verdele, tot mai resimti entuziasmul apusului prin lumea onirica.

imi aminteste teribil de mult de \"fetita cu chibriturile\" de hans christian andersen. si de ultimele cuvinte ale lui goethe \"mehr licht\" (mai multa lumina). sper sa-ti ti-o gasesti :).

frumos cum reusesti sa vezi sfarsitul vietii din 2 perspective diferite: optimistul si pesimistul laolalta. ultimul vers mi-a provocat rasul...cat de inconstient folosim aceasta expresie :).

se observa o zvarcolire obsesiva de-a lungul poeziei, aproape ca m-am identificat cu eul liric si i-am inteles ambiguitatea sentimentului (adolescentul din oricine). mi-a placut tonul optimist de la sfarsit, da oarecum speranta prin existenta unui \"suflet\" care simte \"la indigo\" cu eul liric. incertitdinea este astfel redusa prin impartirea gandurilor la 2, prin confruntarea directa cu problema...

ps: as adauga o virgula dupa \"suflete\"