autorul pe care îl cauți nu mai există acceseaza l

Ce frumoasa banuiala! Ideea transpusa a raiului aici pe pamant, are o nota aparte, prin samanta aceea vie si faptul ca n-am fost de fapt niciodata izgonti- dar aici este vorba despre o fuga. Trebuie meditat. E ce imi place sa numesc o blasfemie cereasca. Apoi intr-adevar abia intr-un tarziu intelegem adevarul. Cat despre virtute vad ca o inaltati in poezie cat se poate si aveti cu ce, ca sa zic asa:)) Remarc Eufrat-ul. M-a dus cu gandul la multe, impletire intre biblic si mit, intre vis si realitate, raul de trecere. Placut mult.

O poezie scurta, dar fiecare cuvintel e plin de sens si te poate duce cu gandul si la interpretare. De aemenea, poezia ta ne lasa pe toti sa visam la iluzia noastra in timp ce tacerea isi deseneaza umbra pe buze. Poemul este plin de metafore, si contine in titlu si in final doua interogatii retorice de mare efect, care induc cititorului starea de vis si ii lasa posibilitatea sa interpreteze. Poezia ta se simte. Am incercat sa vad esenta din spatele acestor cuvinte, sa vad ce se acunde sub aceste masti si mi-am dat seama ca tema poezia este legata de visele pierdute, moarte. Ultimul vers: ,, Care este iluzia ta?\" adauga nescris un: ,, Sta sa piara?\" Apoi acest ,,scrijelesc poveștile/ nespuse pe obrajii/unui chip stins\" imi sugereaza ca desenezi pe o fata lipsita de expresivitate gesturi precum zambetul real, dulceag sau cele specifice tristetii. Primele versuri nu sunt decat o exprimare poetica a glasului tacerii care sta ascuns pe buze, a umbrei ce se aseaza cand nu stim ce sa spunem sau pur si simplu vrem sa tacem.

Mi-a placut constructia poeziei, povestea care se leaga. Strada pe care se poate muri decent sau cu creieri imprastiati si ca atat de beat vei ocoli strada ca sa ajungi la misterioasa femeie. Evolutia strazii intr-un bulevard. Ideea e esentiala aici, dar intr-adevar parca nu e chiar tot ce stiam de la tine. Parca lipseste ceva. Nu stiu exact ce sa-ti spun ca lipseste, ca nu lipseste... Poate vezi tu, poate revin. Cert e ca azi nu mi-a placut nimic, dar poemul tau face o exceptie. E bun, dar poate fi mai bun. Dintr-o simpla strada poti sa faci autostrada.

am incercat si eu:))

Facandu-si de cap cu-o amazoana
Si-a rupt in pat ramas in pana
Instrumentul de idei hui-hai
De \'\'cap\'\' vorbeam tu ce credeai?

Sa fie cumva masca?

Versurile remarcabile ,, colorând un infirm/ și-a îngropat brațele pe pânza veșnic albă\" completeaza poezia, fiind partea lipsa din puzzle-ul mesajului, retusul angelic al culorilor care-ti zugravesc tabloul. Pamantul isi vrea portretul terminat in oglinda cerului, deocamdata avand doar o schita si isi ingroapa mortii. Asta numesc eu transpunerea evidentului prin legare de poetic. Poemul isi urmareste starea din final, pe care parca doar o pregateste. Ultimul vers, omonim titlului, ,, în oglinda cerului rătăcește un infirm\" pune in lumina binecuvantarea si blestemul infirmului. Utilizarea nonsensului un infirm fara brate cu dorința de a îmbrățișa viața, pictandu-si panza vesnic alba aduce farmec poeziei. Aceasta duce la interpretari nespus de poetice- incercare de-a incerca, talent in ciuda handicapului si cate si mai cate. Citit si placut.

Un poem tacerii si iubirii care iti induce o stare de amorteala simtind melancolie, dor si regret dupa timpul pierdut, dupa tacerile irosite. Este o tacere nelinistitoare caci pastreaza raspunsul iubitei in mister, raspuns care poate ar conta. Timpul este al treilea reprezentant al mesei rotunde a tacerii... Frumoasa ideea. Finalul ne prezinta o tacere neauzita de creaturile vii. Poezie scrisa in vers liber care trebuie citita cu atentie si cate as mai spune, dar as scrie prea mult. ,, Poetul aude Glasul Tacerii/ inalta valurile marii/ coboara cerul\" In nota cu poemul am sa raspund prin tacere.

Un ego intr-o poezie abundenta in imagini, unele prezentand dinamicul naturii( ,, fructe înviate din flori\"), ori imagini concrete (,,printesa a zidului\"). Interesanta si oarecum ciudata evitarea raspunsului printr-o afirmatie.

O poezie din suflet cu tematica iertarii prezentand paralela dintre omul orgolios si cel smerit. De asemenea, poezia poate fi privita si din punctul de vedere iubit-iubita. Intr-adevar vina purtata in interiorul sufletul este otrava, insa omul orgolios este incapabil sa ceara iertare chiar daca stie ca trebuie si vede in ochii celorlalti durerea provocata, poate reciproc. Limba este spatiul pangarit, profan, pe cand sufletul reprezinta sacrul care contine acel iarta-ma purificator. Probabil ochii care isi cer iertare sunt vinovati fara vina. Mi-a placut intreaga poezie. Mai trec.

Poezia va fi mereu vie si la fel si literatura. Ea nu tine neaparat de ce e scris. Cat despre manea e un val, dar parca-i tsunami pentru romanii care au pierdut orice gust de estetic si de valoare. Insa poezia last forever.

Nu apreciez ideea poeziei insa remarc versurile: (nu vezi că fac crucea)/și mă opresc la mijlocul ei/(ce naiba, doar nu sunt ateu să mă închin cu tot sufletul,încă nu mi-am găsit jumătatea) care mai au insa nevoie de un mic retus, o cizelare in ceea ce priveste sensul( vezi ateu, ironia nu-i binevenita). Ce sa-ti spun tocmai ai fost MarcaT:)) Totusi merita comentat ce ai incercat tu aici- original si intr-adevar un ,, sur_realistic view\".

Imi place aceasta redefinire a universului de la inceputuri. De fapt, este aceeasi poveste insa spusa altfel. Prezinta omul ca responsabil de propriile alegeri. Intr-adevar avem liber arbitru. Prezinta un destin implacabil. In biblie sarpele, aici capra. Imi place si ce-ai scris la personale- cu lacrimile si ultima secunda. Simplu si profund. Le-ai si incadrat perfect. Mai trec. Citit si placut impresionat.

Propria ta varianta de Luceafar as indrazni sa spun. Imi place ideea din versurile: ,,Pe-al voluptății dulce-altar
Să mă sacrifice nesilită,\" care deja schimba finalul Un happy-end ,, Și pe nisip ei se lăsară…/Valuri gingaș îi mângâiară,\"

Poezia prezinta o calatorie pe mare a unui craniul de profet pana la oprirea acestuia. Si totul este gradat, odata cu fiecare strofa intelesul concentrandu-se tot mai mult in versul cheie al poeziei ,, acum pe mare se va opri craniul Profetului\". Finalul este grozav, mi-am spus, este ca o porunca ori ca o sesizare de anticipatie a unui copil. Versul care m-a captivat facandu-ma sa incerc sa ineleg poezia este ,, multicolore cioburi pentru minciuna unei iubiri neîntâmplate\". Fiind profet stia ca iubirea nu se va intampla si totusi a mintit, probabil pentru o cauza nobila ori poate ca starile inimii sunt ca marea si nu trebuiesc dezvaluite. Apoi mai este versul ,, mâinile vameșilor celebrând se vor desface\" pentru a permite intrarea, dupa atata aur devenit in cele din urma simbol. Intodeauna m-am gandit: Cat de ambiguu este simbolul aurului! Ca de obicei deosebita poezie.

Bine realizata poezia. Despre creatie imi pare mie. Ma bucur sa vad ca a revenit sonetul la moda:)) E bine ca ai reusit aici gradarea poeziei. Sfarsitul sa fie oarecum o concluzie a inceputului. Prima strofa incepe prin invaluirea intr-un vis cu ajutorul lunii( noaptea), iar ultima prin trezirea-ntr-o lume noua a diminetii. Etape parcurse in scriere, inspiratia, inchiderea in forme fixe(,, cenușa silabei ne-absoarbe și caină\"), muzicalitatea poeziei(,, Doar greierii cântă cu sânge-n vioară,/ armonic sluțind estuare, ne cară/spre altă undire,\"), finalitatea(,,Plecăm, fiecare cu-o lume mai nouă,/în zori, pe corăbii din boabe de rouă\") sunt puse in lumina excelent lasand si loc de interpretare. Poezie matura as indrazni sa spun. Citit si placut.

O poezie luminata. Pe mine m-a cucerit ultimul vers ,, Eu floare de colt, iar el doar o stanca\" si ideea crucii, povara prea grea pe care nu poate s-o duca singur. Cred ca penultima strofa e si o rugaciune pentru iubit.

Intr-adevar ultimul vers m-a captivat si pe mine. Chiar azi citisem o pozie despre un pod construit in cer, unul pe mare, altul pe pamant... Nu mai stiu care din pacate. Cred ca podul asta e o cale de legatura si de trecere de la un taram la altul, de la o stare la alta. Las un semn de apreciere pentru toti cei care îsi vor urma cărarea pas după pas. Deosebit ca de obicei. Cat despre mine ,,Pas cu pas am pasit gresit/Pe-un drum fara intoarcere...\" Cu apreciere, un alt Adrian, unul mai mic.

Erate:transfprmata= transformata
iubirea=iubire

In alb ca sufletul tau. Ma bucur ca mai sunt cativa pe site care scriu in stilul clasicilor, dar in acelasi timp profund. Nu cred ca ai rime facile aici. Doar pe cele potrivite. Poezia se refera la creatia poetica ,, nu căuta înțelesuri precise [...] in stranii înscrisuri îmbracă-ți tăcerea [s-o porti] deasupra s-ascundă durerea.\" De fapt, intreaga poezia imbraca ideea poetica intr-o superba rochie, pe un trup perfect- cu ritm, rima si masura. Ceea ce unii numesc forme fixe eu numesc un 90-60-90 in poezie, desi intr-adevar astazi au devenit atragatoare si atu-urile lui J.Lo, sau uneori de prost gust silicoanele- cuvinte pompoase, vorbe fara noima scrise doar de dragul unui asa zis estetic. Deci, nu sunt nici impotriva versului liber, doar impotriva cuvintelor goale. Iarta-ma daca te-au deranjat analogiile mele. Cu admiratie, night_sinddariani

Si ca sa ma iau dupa motto-ul tau: ceea ce este frumos trebuie sa fie si real, iar poezia asta imi exalta simturile intre frumusete si realitate. Cel mai placut efect il are repetitia versului ,,Surâzi? Ah, e bine…\". Acest dialog de anticipare a gesturilor sau de observatie sugereaza senzatia de dialog cu insasi cititorul. Astfel poezia capata dinamism. Simbolul toamnei verde inca necoapte este bine realizat, o toamna inca tanara accesibila doar indragostitilor si iubirii lor fragede. Chiar jocul de poker este totusi o modalitate de a castiga caci pierzand timpul cu persoana iubita nu poti spune ca simti ca si cum ai fi pierdut cu adevarat timpul, ci el ramane in cufarul celor mai pretioase amintiri.