Poezie

Țărm de noiembre

1 min lectură·10 noiembrie 2016

Mediu

Iar intră în altar noiembre,

Un strop de soare-l încălzește,

Și picură la ștreșini cerul,

Cu versul lumii se-mpletește,

Și-mi duce dorul, strălucind,

Pe liniștite aripi albe,

Tu ești aicea, în mister,

În visul meu ce trupu-mi arde.

Suspin în cețe brumării

Chemări din gânduri veștejite,

A verii arse ce-au iubit

În trup de iele înverzite.

Tu cânți prin frunze aurii,

În plete-ai bezna înstelată,

Ascult,mi-ești vânt sfâșietor

Și burg de toamnă-mbujorată.

Pe ochi clipește ploapa zării,

Tărâm de basm ascunde-n suflet,

Furtuna seacă-al frunzei țărm,

Și spulberă al toamnei plânset.

Zăresc flămând delirul iernii,

Cu spada-n teaca de cristal,

Ce suflă rece-n focul verde,

În tron de stea cu cer polar.

Pădurea-n ochii reci de toamnă,

Din an în an, dă jos coroana,

Și-n fluier vântul îi surghiună

Iubirea ei, plăpândă doamnă !

00811

Aurel Petre. “Țărm de noiembre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-petre/poezie/14098733/tarm-de-noiembre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.