Țărm de noiembre
Iar intră în altar noiembre, Un strop de soare-l încălzește, Și picură la ștreșini cerul, Cu versul lumii se-mpletește, Și-mi duce dorul, strălucind, Pe liniștite aripi albe, Tu ești
Timp de toamnă
E iar război cu sine-n jertfă, Și-i scris pe manuscris de timp, În legea cultului durerii Fior tomnatic e-n Olimp. E lupta zilelor prin chaos În ani, ce-s muritori divini, Vuiește-n somnuri
Tărâm de septembre
Luna ne e-n chipuri, soarele-ntre noi, Stele ne adorm printr-un vis de doi, Pajiști arse-n toamnă, prinse-n nostalgii, Iar aprinde ceru-n gânduri de copii. Aerul tăcerii negura-nvrăjbește Și
Furtuna
Erai prinsă în vântul din visele serii, frumoaso, Iar părul tău negru, supărat printre gânduri, Flutura ca nebunul înspre zări, curioaso, Demult m-ai uitat, plictisită în vechile
Cubul tăcerii
E ceva ascuns în cubul tăcerii, gândeam, O cauză-adâncă se prăbușea peste mine, Și munții cei repezi răsunând răsuceau, În cădere trezind, intonații sublime. Nepătruns visul însumi infinit îl