Aurel Murariu

Nori de furtună. Pe mare, spumă. Pe uscat ciumă. Vântul se sugrumă. Pământul deshumă, Cadavre, și le-ndrumă, Spre mare.

Aparent sunt inexistent, Exist doar prin temperament. Aparent sunt plafonat, Defapt m-am eliberat. Aparent sunt, o tragedie, Dar drama-nseamnă comedie. Aparent sunt exagerat, Exagerez un

În fiecare zi e soare, Și fiecare zi e sărbătoare, Când descoperi cu mirare, Că ești o ființă creatoare. Ai fost creat ca să creezi, Lumea să ți-o luminezi, Oamenii să-i îmbunezi,

Erau vremuri în care, Pe strada noastră era soare. Toți din jur ne invidiau, Noi aveam ce ei doreau. Erau vremuri în care, Noi trăiam în completare. Fiecare ce-și dorea, Celălalt îi

Peste dealuri înfrunzite, Peste ape-ncremenite, Se zărește un palat, Tot cu aur înțesat. Cât te uiti, în jurul lui, Vezi pădurea bradului, Și dacă în sus privești, Vezi și îngerii

Cine ești, cine sunt ? Și ce caut pe Pământ ? Ce vrei, ce vreau ? ... și de ce sa-ți dau ? Te trezești în altă viață ! Poți să faci față ?

La cotitura norocului, Pe râul întâmplării, Șade stins îngerul focului. Pazește golful răbdării. Mai sus în delta fricii Doi licurici blând luminează… Se vede departe marea eticii, Acol

Cresc doar din iubire, Și cu iubire m-am trădat. Sunt așa din fire… Mai … demoralizat. Când am dor de amor, Tai un crin albastru. Cu el ,mă omor. Și renasc un astru. Colo din vazduh Nu

În zilele ce au trecut De tine n-am știut, Și asta m-a durut. Prin lumina arămie Te-ai prelins ca o stafie. Ochii tăi încet mă-mbie. Și te văd cum calmă treci, În intuneric te Îneci, Și

Și mă gândesc la vise ! La toate ocaziile omise, La toate friciile vieții, Și demonii ceții. O viață vie și plină, Sfârșită din a vieții vină. Inserați într-o oarecare lume, Ca o picătură

Motive caut, motive vreau Pentru tine ca ești, Pentru mine nu mai sunt, Decât crâmpeie cerești. O vină să aibă toți, De la magi la hoți, Sa ispășească pedeapsa Pentru vii și morți. Un fir

Și-n lumină scri, Tot ce poți gândi. Scri pe cer, cu cear, Din zori, până-n seară. Iți curg din cer cuvinte Valuri multe-n minte. Cuvintele grele… Așterni, un rând cernut, și iară

Ești profund revoltat, Și ochii ți s-au iritat, Ca vezi in prag deșertăciuni. Un cal troian apare temut, El știe pofta ce-ai avut : Sa calce-n picioare prostia. Te uiți la noi, Cum ne

Cu dor cu tot privești, Spre cele patru zări cautand ființe cerești pe care nu le gasești. Chemi dinspre apus Intunericul și frigul. Căci ele te-au sedus ...și te-au rapus. Acum nu mai

O ramură de crin, Aruncată în senin, Pe lauri de măslin… O frunză în seară, Se zbate să moară, În vântul de seară… O picatură de rouă, Ce pare nouă, Mai naște două… Atunci când

Două raze de soare, În amiaza mare, Bat spre mare. Vântul bate-n zi, Printre frunze mii, Ce acoperă copacii. O vrabie zboară, Sară de sară, Spre luna amară.