Am ucis împărăția
Nori de furtună. Pe mare, spumă. Pe uscat ciumă. Vântul se sugrumă. Pământul deshumă, Cadavre, și le-ndrumă, Spre mare.
În oglinda
Aparent sunt inexistent, Exist doar prin temperament. Aparent sunt plafonat, Defapt m-am eliberat. Aparent sunt, o tragedie, Dar drama-nseamnă comedie. Aparent sunt exagerat, Exagerez un
Gândul
În fiecare zi e soare, Și fiecare zi e sărbătoare, Când descoperi cu mirare, Că ești o ființă creatoare. Ai fost creat ca să creezi, Lumea să ți-o luminezi, Oamenii să-i îmbunezi,
Amintiri
Erau vremuri în care, Pe strada noastră era soare. Toți din jur ne invidiau, Noi aveam ce ei doreau. Erau vremuri în care, Noi trăiam în completare. Fiecare ce-și dorea, Celălalt îi
Ai visat si tu, odată
Peste dealuri înfrunzite, Peste ape-ncremenite, Se zărește un palat, Tot cu aur înțesat. Cât te uiti, în jurul lui, Vezi pădurea bradului, Și dacă în sus privești, Vezi și îngerii
Când vom fi
Cine ești, cine sunt ? Și ce caut pe Pământ ? Ce vrei, ce vreau ? ... și de ce sa-ți dau ? Te trezești în altă viață ! Poți să faci față ?
Zeul nu doarme
Atât de mici suntem, Atât de mult distrugem. Atât de mulți suntem, Atât de puțin facem. Atât de bogați suntem, Atât de puțin avem. Atât de triști suntem, Atât de mult râdem. Zeul nu
Drumeție
La cotitura norocului, Pe râul întâmplării, Șade stins îngerul focului. Pazește golful răbdării. Mai sus în delta fricii Doi licurici blând luminează… Se vede departe marea eticii, Acol
Astru
Cresc doar din iubire, Și cu iubire m-am trădat. Sunt așa din fire… Mai … demoralizat. Când am dor de amor, Tai un crin albastru. Cu el ,mă omor. Și renasc un astru. Colo din vazduh Nu
Pentru îngeri …
În zilele ce au trecut De tine n-am știut, Și asta m-a durut. Prin lumina arămie Te-ai prelins ca o stafie. Ochii tăi încet mă-mbie. Și te văd cum calmă treci, În intuneric te Îneci, Și
Cel din urmă
Și mă gândesc la vise ! La toate ocaziile omise, La toate friciile vieții, Și demonii ceții. O viață vie și plină, Sfârșită din a vieții vină. Inserați într-o oarecare lume, Ca o picătură
Fir de ața nouă
Motive caut, motive vreau Pentru tine ca ești, Pentru mine nu mai sunt, Decât crâmpeie cerești. O vină să aibă toți, De la magi la hoți, Sa ispășească pedeapsa Pentru vii și morți. Un fir
Vrăjitoarele
Se numară zilele cu spatele la gara neajunșilor Cumpătul se încleștează în avortoni ai speranței Îmi pieptăn jugulara pentru balul de sfârșit Și clopotele tresar în vocalizele plânsului. Îngeri
Un loc sub soare
Și-n lumină scri, Tot ce poți gândi. Scri pe cer, cu cear, Din zori, până-n seară. Iți curg din cer cuvinte Valuri multe-n minte. Cuvintele grele… Așterni, un rând cernut, și iară
Ruga magarului
Ești profund revoltat, Și ochii ți s-au iritat, Ca vezi in prag deșertăciuni. Un cal troian apare temut, El știe pofta ce-ai avut : Sa calce-n picioare prostia. Te uiți la noi, Cum ne
Undeva sus
Cu dor cu tot privești, Spre cele patru zări cautand ființe cerești pe care nu le gasești. Chemi dinspre apus Intunericul și frigul. Căci ele te-au sedus ...și te-au rapus. Acum nu mai
Amurg de vis
O ramură de crin, Aruncată în senin, Pe lauri de măslin… O frunză în seară, Se zbate să moară, În vântul de seară… O picatură de rouă, Ce pare nouă, Mai naște două… Atunci când
De la apusul la rasaritul soarelui
E seara. Liniște, Doar vântul cântă. Întins pe miriște, Trupul se zvântă. Soare sângeriu, Și lună pustie. Sufletul viu Lutu-l învie. De-odata apare, Când lumina dispare, Sufletul
Peisaj
Două raze de soare, În amiaza mare, Bat spre mare. Vântul bate-n zi, Printre frunze mii, Ce acoperă copacii. O vrabie zboară, Sară de sară, Spre luna amară.
Sufletul Pamatului
Vreau un sicriu negru, Dar plin de lumina, Brodat cu dantela fina, Lacuit. Din lemn de cedru. Vreau haina de in, Și pantofi de piele Cruce in bratele mele Ș-un iz de parfum, fin. Aș-am
Rapsodie
Þarana zbiara și plange, Se-neaca toata în sange. Ce zbucium de moarte! S-aude-n departe. Un miros cadaveric Face tabloul feeric. Un ciot de carne striga! Reprosul lui te
