Aurel Contu

cobor scările de la etajul zece. Blocul nu are lifturi. Constructorul furase banii de lifturi și fugise în Italia. Prinde hoțul, scote-i ochii! Fac asta de cel puțin două ori pe zi. Ajung la biroul

În mintea mea există mai multă mișcare decât în afara ei gândul sfidează logica gravitația nivelează spațiul și timpul se deghizează în fel și chip pentru a trece dorința ascunsă dincolo de vămile

în Bastilia mea îmi contabilizez zilele de ani buni printre gratii aerul din celulă e ruginit, cu gust de metal putred puținele obiecte din jur nu-mi mai trezesc nicio emoție trăiesc o stare de

mă las în vraja fumului de țigară și a ceaiului fierbinte de mentă prin care se insinuează imaginea ta virtuală trecând parcă printr-o oglindă de sticlă opalescentă două lucruri rămân constante la

treci zilnic prin ochii mei agățată de un zâmbet nu dai bună dimineața nimănui dacă ai zbura ai semăna cu o egretă albă pantofii tăi cu toc ating 125 decibeli cât sunetele păsărilor-clopot stropești

lichiorul Jägermeister îmi amintește de tine simt fluturi dansatori în stomac parcă văd mâna ta cum îmi atinge fruntea și îmi ia fiorul de gheața din spate sigur vii dintr-o țară unde nu ninge

mersul tău era ca un fâlfâit de aripi și mă miram că nu erai încă pasăre levitai în jurul meu cu cafeaua și micul dejun sfidând gravitația în vitrină paharele de cristal oftau cuprinse de

în casa mea s-a mutat liniștea nu știu cum mi-a furat cheia sufletului cu amprentă digitală cum s-a insinuat printre atâția tranzistori și circuite integrate printre atâția senzori cert e că am

de când mă știu bătrânul Octombrie se ține de șotii sunt zile când ia soarele la plimbare sub braț îl dă de-a dura ca pe o minge și joacă fotbal cu el împreună cu vânatul sunt zile când stoarce norii

iarna aleargă desculță prin mlaștina norilor Cirrus apăsând clapele unui clavir nevăzut își cerne fulgii de nea - cristale albe de apă risipite în miliarde de forme hexagonale pe cer - care plutesc

rup zilele una după alta dintr-un jurnal intim cu tot mai puține foi mă tem pentru ziua în care voi ajunge la ultima filă cineva va rămâne pe drumuri nu știu dacă atunci îmi vei împrumuta jurnalul