Aura Gaiu

azi am incercat si altceva, sa-mi clatesc amintirea copilarie in randurile tale. am aceasi remarca ca si otilia ca incepe ca o poveste si se termina in realitatea cruda ce ne incojoara. si eu am manca mamaliga cu zahar, si uite asa am crescut mare. ma regasesc in randuri copil fiind , numai ca nu era nici un aparat de sudura...ci bunicul ma punea sa indrept cuiele ruginite si stranse intr-o cutie de tabla ...eram asa de fericita(de mica avand inclinatii spre partea tehnica) in aminirea mea aparatul de sudura il inlocuiesc cu un polizor, facut dintr-un motor, amplificator, masa mica , nu in ultimul rand piatra de polizor, si fixarile respective logic, asemanarea o gasesc in scantei...\"uită-te într-o parte miluță/sau ține ochii închiși să nu orbești/bunica astupa crăpăturile grajdului cu balegă/pe atunci creșteam cu ochii deschiși\"

copil eram.../copil am fost.../si am crescut.../ si m-am pierdut.

imi pare bine sa te descopar si sa te citesc... imi face placere.
Numai bine

da esti prima pe care am comentat-o si tot odata prima citita, imi place stilul tau si ma regasesc mult atat in idei cat si ca personalitate, poate ca eu nu am rabdarea de a le expune intr-un text conturat in rime, eu le desenez mai mult, dar cititindu-te imi dai un mic impuls spre visare, nu citesc tot odata, ci una doua pe zi, e ca o delicatese pe o savurez, nu vreau sa ma satur din prima c vreau sa simt gustul si maine.

iarna frumoasa si tie, aici sunt fulgi superbi ce-mi saruta nasul fulgerator de rece:)

cuvintele zbor foarte usor in randurile tale... sunt superb imbinate, si sa stii ca si eu am alergat dupa porttigarete si manusi albe la paris... si aici am ramas...si facem parte din acele priviri admirative fara pret:)

eu sunt noua pe aici si totodata departe, dar imi permit sa-mi exprim unda lasata de ceea ce am citit. e o urma cenusie de realitate sumbra trista. e ca fumul nociv al unui furnal ce-ti satureaza plamanii, iti incetoseaza privirea si amareste sufletul.

si apropo de zapada la mine abia azi a nisn superb si pentru cateva ore a fot liniste, mirare... superba imagine a fulgilor grabiti sa te sarute pe obraz rece... la mine mai mult pe ochelari:)

numai bine va doresc, si tie Dana ... inspiratie si timp pentru randurile tale.