Poezie

...satul...

1 min lectură·27 august 2011

Mediu

Toaca bate!

Prin vâlcele,

Agățat-au de scai, stele,

Nevăzutele tălăngi

Și-ntre trestii,

Doina curge,

Lângă vise demiurge...

Iese fum din plita veche,

Iară timpul nepereche,

E-nsemnat de un cucoș,

Mândru tare-n zarea roș...

Luna piere-n cerc de nouri,

Iar un muget de la bouri,

Doar răsunâ-n ecouri,

Înghețând pe gârlă sloiuri...

Lăcrimând maica bătrână,

Își agață într-o bârnă,

O pestelcă peticită,

Ca o candelă s-aprindă...

Murmur, ruga caldă,

Când tăcerea dorul scaldă,

Și-ntr-un colț pe cer hazliu,

Răsărit-a Carul Mare,

Să aprindă-ntre altare,

Focul viu...

Toaca bate și-i pustiu...

001.366

Ardieleanu Mioara. “...satul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ardieleanu-mioara/poezie/13987800/satul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.