Poezii

Nu aud pașii! Nici ai inimii mele, Nici ai poeziei din stele, Aud, Doar neliniștea firii Și-a nemărginirii, Smotocind Buzele gândului Și-a cuvântului, De simt, Lacrima sufletului, În

AMArdieleanu Mioara

0

0

Un boț de argilă, sta pitit prin cerc de ape; prea mult soare, stuf și floare lăcrimând... surâzând, tu pe aproape, mâna o scufunzi adânc, până la un boț nătâng... tremurând se

AMArdieleanu Mioara

0

0

Am înțeles că critică nu place și nici poezia nu vă place, decât așa cum crede, un editor care nu vede, cuvântul și gândirea, decât după cum îi este firea; curaj nu are să arate, poate unui

AMArdieleanu Mioara

0

1

Îmi place să cred că pe un site, ce-i frumos arde în cupe de jad, dar se pare că n-au ronțăit, bucățile de verb care cad, în colț fără opaiț și mucegăit... doar fulgerând scârțâit, un zbârnâit

AMArdieleanu Mioara

0

0

Toaca bate! Prin vâlcele, Agățat-au de scai, stele, Nevăzutele tălăngi Și-ntre trestii, Doina curge, Lângă vise demiurge... Iese fum din plita veche, Iară timpul nepereche,

AMArdieleanu Mioara

0

0

Gând m-a ucis, la orice apus, Nesupus, Inimii mele... Iar stele din ochii de foc, Se joc, În șoaptele lacrimilor fierbinți, Cuminți, Doar cuvintele adorm, Când sufletele noastre n-au

AMArdieleanu Mioara

0

0

De sărutul devine un mac, Semințele arunc să fie de leac, Pururi unor spice de grâu, Ce ne ascunde până la brâu, Goliciunea unor suflete calde, Bântuind pe poteci ce ne arde, Talpa

AMArdieleanu Mioara

0

0

Lupoaică gem Și-nsemn, Tărâmul nevăzut Cu un sărut, Cernut, căzut, Deși n-am vrut Și m-am temut, De clipele târzii, Că n-ai să vii… Lupoaică alerg, In cerc, Cu gândul Și

AMArdieleanu Mioara

0

0

E răsărit... Și vise fug în frigul gândului Vibrând sfâșietor prin adierea vântului... Doar unda cântului. Aduce iubirea în strune de vioară, În adâncimea ochilor ca prima oară Și tot în mine

AMArdieleanu Mioara

0

0

Atât dorit-am eu, Ca-n gândul meu Înconjurat de curcubeu, Tu, Să fii floarea de mac, Să nu mai pot să zac Atâta vreme fără leac, Eu, Să-ți pot uita privirea Și-n dor

AMArdieleanu Mioara

0

0

Suflet-frunză aurie, Ochi maiastru îl mângâie, Și îl scaldă-n apă vie Ca iubirea să-l învie; Suflet-frunză ruginie, Mă străpunge în o mie Vise, aruncând în vijelii, Mustul anilor

AMArdieleanu Mioara

0

1