Ara Bescu

scria cu picioarele mînca de sub lupă cacao praf cu penseta bomboane apoi figurine bizare hălci și simțea totul traversîndu-l n-a putut să facă altceva timp de ore să se miște ceva dar

Cît timp a dansat cu mîinile pe calorifer ca un trib dezorientat fără de căpetenie pe lîngă focul acaparat s-au petrecut așa un gînd despre o fată pe care o iubise acum o oră în față în

aici, seara era aproape la fel cum o lăsase fumul întunecimea camera rafturile goale aerul avea densitate întinde mîna încercă să ridici o carte o haină toate sînt de carne toate se pot

ascultăm puțină muzică ce zici alerg peste casele de secol trecut peste plante de iarnă vreascuri ies intru în camere cu lumina cu ceasurile trec circular a bătut deja de dimineață așa

acum te rotești în jurul tău, animal drag acum vei striga a moarte prin casă și ce spui se va propaga prin cele trei încăperi accelerat, țintuind restul obiectelor în cale suspendînd

hei lasă-ți marginea alunecă pică în sens invers există multe călătorii dintre care una e aceasta în ocol vrem să vezi case lungite în omăt, la plajă dezbrăcîndu-și

începeam să trăiesc ceața oscila la jumătate și-n acel început am fost aruncat afară străzile au plonjat lungi adînc în inima caselor lucioase ca lamele ca animalele de apă m-am

Cît de greu se vede prin aceste suprafețe transparente Căută o gaură a cheii pipăi sute de metri pătrați chiar cu înfrigurare la răstimpuri palmele i-au ars buricele i s-au

du-te să te uiți s-a scorojit tencuiala de la tunel se poate constata tăcerea are drum deschis spre margini ca într-un vas comunicant credeai că o să trăim pînă azi spune-mi

tablourile s-au succedat cu viteză constantă fiecare din ele la fereastra unui volvo negru pereți intre ele fiecare la o fereastra mai mare era totul atît de slab dincoace dincolo așa

nu mai găsesc ce căutam găseam de fiecare dată dar acum atunci unde de unde îndepărtez cu membrele lucrurile răsuflu doar puțin acum aproape deprinderi încă

și chiar atunci nu ba da a fost altfel altcumva în spațiul dintre cele două blocuri se crispa un mănunchi de raze. Am răsunat pe ciment estompat am făcut stînga-mprejur: mă arde-n spate,

oriunde înalță capul bîzîie neoanele ca albinele unde se iese pe la hidrant nimic nu cruță lumina în seara asta și frigul ciocănește elemenții care pocnesc la răstimpuri ca vreascurile. s-a trezit

mă joc cu capul șut și gol frumoaso te iau cu mine ca balon de rezervă se mișcă gurile galeriei în reluare eu bat șut și gol frumoaso tu stai mai bine pe margine lustruiește pistolul să fim

cînd vezi noaptea pătrunzînd orizontal, în fîșii inegale stînd subru încadrat colosal ți-ai proptit tîmpla în varul acela pe muchia unui lucru opac care nici nu mai e alb, iar porii de-abia

iată masa cea mică din mijloc nu e mult loc într-adevăr e cu adevărat adevărat luminată din stînga pusă în scenă intră oamenii din jurul tău și îți vorbesc nemediat imediat ai ridica

turme înjunghiate de faruri tablouri minuscule instalații oglinzi vagi dublurile-n valuri farfurii zburătoare explozii în tot acest volum puful lor detonat călătorind vertical

aici sînt chiar aici mereu din nebagare de seamă să nu mă uiți în centrul acestui loc și dimineața mă scol mă strivesc de geamul rece însorit nasul vrea să își înceapă ziua cu acest

straniu acest val spuma acestor vorbe împrăștie totul din jur în jur lumini oprite de acum pipăia camera încet vag atingea conturul întregii magii netulburînd respectînd nimic nu a

La amiază se scurgeau zilnic spre nisip un domn osos o tînără roz și atît de vaporoasă atît de caldă și-atît de albastră o doamnă un cățel ham ham se auzea dintr-un fund de amforă seacă un

Aceste neliniști mărunte atacau masiv orice altă senzație, ca un zgomot adăugat lumii polare Degradeuri albastre înghițite otrăvite de aceste valuri armate Lucarnele poluate. O glugă

m-am dus acolo pe moarte și-uite că acum sînt bine hai, vizitează-mă în expoziție am găsit lucruri la fel de străine și da în ziua aceea m-am speriat din senin și aveam o forță